Nici o mâncare din lumea asta nu va fi niciodată mai bună decât cea făcută de mama. Se trezea în fiecare zi devreme și-n casă mirosea, când ne trezeam și noi, mai târziu, a lemn ars, a cacauă sau a cafea de cicoare. A ceai de tei sau a lapte fierbinte, a pâine prăjită în ou, a bun și a bine.

Era partea cea mai calmă și mai caldă a zilei, când ne aștepta pe lada de la lemne un lighean cu apă încălzită, cu săpun alături, ca să ne putem spăla. Fiecare miros însemna pe atunci, un moment al zilei. Erau aceleași, și se repetau ca într-un ritual, în fiecare zi a săptămânii.

Sâmbetele aveau iz de vanilie și de  prăjitură cu mere sau de pancove cu miros dulciu, de caramele, scoase din cuptor. De haine proaspăt spălate și întinse pe rudă, în bătaia vântului. De baia săptămânală, când pielea și părul ne prindeau mirosul de flori, al unui săpun mai  fin. 

Duminicile aveau miros de tocană de pui cu coleșă caldă, de  șnițele sau de chifteluțe marinate. Sau de parfumul de lăcrămioare cu care ne dădeam când ieșeam în sat. Duminica era cea mai frumoasă zi a săptămânii. Mă gândeam uneori că, dacă ar fi să definesc fericirea aș spune că e o  duminică fără sfârșit.

Dar fericirea pe atunci însemna un simplu baton de pâine proapătă, cumpărat de la chioșcul din parc, pe care aproape că-l  mâncam până acasă. Sau o înghețată polară, cu foi de napolitană. Sau o portocală. Un puișor de ciocolată. Însemna fericire și când primeai urechea porcului, după o lungă așteptare și o bucată de șoric, în ziua în care erai învoit de la școală, cu ocazia acelui eveniment atât de important. Că tăierea porcului era unul dintre cele mai importante evenimente ale familiei.

Venirea de la școală însemna miros de mâncare proaspăt gătită. Îl adulmecam de la poartă. Uneori totul era învăluit în fumul scos de slănina cu care mama pârgăluia sorbala.

Diminețile în care  când trebuia să mergem la câmp aveau miros de pâine caldă și de plăcinte cu brânză, cozi de ceapă și mărar proapăt, cules din grădină. Mama frământa aluatul pentru ele de la patru dimineața. Învârtea pâinea uriașă, cât o roată de car, într-un prosop, ca să se înmoaie. Și noi ne învârteam în jurul mesei, reușind să-i mâncăm coaja fierbinte, de jur împrejur, atunci când mama ne pierdea din ochi. De fiecare dată eram certați. Îi spuneam să ne facă o pâine doar pentru noi, ca să o putem decoji în voie.

Ogorâtul însemna oala de găluște, aburindă, dusă în câmp, la cei ce ne ajutau și paharul cu bere, pe care îl primeam și eu, doar atunci și de sărbători.

Scosul cartofilor, mai târziu, înspre toamna, venea cu o porție zdravănă de cartofi în jar, în soba din dormitor, unde tata făcea focul și lângă care toți ne refugiam înfrigurați și înfometați. Eram atât de obosită, că nu mai aveam putere nici să mă spăl. Mama făcea pentru cartofii copți, ceapă în oloi, prăjită, cu puțin usturoi și cu poprică și sare, pe care o punea într-un blid uriaș, pentru toată lumea. Mi se părea atunci cel mai gustos fel de mâncare, întinzând cartofii în oloiul acela, care ni se prelingea pe mâneci și pe bărbie.

Sărbătorile aveau miros de zahăr ars, caramelizat, pentru horinca îndulcită sau de zin  serbinte, cu scorțișoară.

Dar ce mirosuri aveau vacanțele mari...Miros de tren, de șine și de mare, de asfalt încins, ce ne frigea tălpile goale, de ploi de vară, de vânt, de colb uscat de pe uliți. Miros de flori de tei, culese din teiul de lângă Măricuța lui Samoilă. Miros de pere din livadă și de mere puse la uscat, în șatra de sus, înșirate pe zgardă de ață. Miros de cununi de ceapă roșie, de apă.

Și nopțile verilor miroseau a regina nopții. A maci roșii din grădina mătușii Măricuța, de peste livadă. Treceam prilazul, pe la Lișca-i Lișcă, ca să-i văd. Apoi a gladiole și a crizanteme timpurii. Rezistau până  cadea prima ninsoare.

Iar primăvara din sat parcă n-ar fi putut să vină fără lalelele doamnei Iuga, multicolore. Avea o grădină splendidă în fața casei. Eram tentată de multe ori să-mi vâr mâna prin gard și să rup o floare. Dar de câte ori atingeam gardul, o vedeam pe doamna Iuga la geam, făcând semn cu degetul, că nu e voie. Uneori zâmbeam încurcată, alteori o luam la fugă.

Mirosul de compot de prune însemna că suntem deja răciți, chiar cu febră. Atunci mama se îndura să înceapă vreunul. Și tot atunci ne făcea zama de găină, cu toșmagi, pe care de obicei o mâncam duminica. Și o parte din pătura de toșmagi, aproape transparentă, întinsă cu grijă pe paturi, ne-o cocea pe plită, până se rumenea.

În camerele din față mirosea a lână și a frunze de nuc și a fum ieșit din sobă, odată cu primul foc făcut, după o vară călduroasă. Poșeta mamei mirosea a camfor, de la picăturile pentru rinichi pe care le ținea acolo. Bucătăria noastră avea un amestec de mirosuri, de mentă, de cimbru uscat, de murături acrișoare, cu hrean. Și părul fratelui meu mirosea în primii ani a pui abia scoși din coajă, de cloșcă.

Și casele rudelor miroseau diferit. Unele a naftalină, altele a medicamente, a brânză fermentată și a lapte. Cele noi miroseau a var stins si a vopsea.Iar sala de clasă mirosea a dohotul cu care se curăța podelele și a cretă.

Dar cel mai plăcut miros era cel din librărie. A file de cărți noi, a radiere chinezești, a șampoane și săpunuri fine. Îmi plăcea și cel de la textile, din magazinul de sus, de la tanti Anuța. Cel mai neplăcut era în magazin la nenea Moscotău, acolo parcă toate lucrurile erau unsuroase.

Și ziarele tatei miroseau a proaspăt. Și scrisorile primite.

Încă mai am în minte mirosurile de acasă.

Vizualizări: 145

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

(vreounul ?) prilazul înseamnă pârleaz?

Multumesc, am corectat!  Si da, prilazul înseamnă pârleaz. 

Ioniţă Gabriela a spus :

(vreounul ?) prilazul înseamnă pârleaz?

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 20 secunde în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 17 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 24 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 26 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 30 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 35 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 40 minute în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 58 minute în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 7 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 18 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 18 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor