Cezar deschise ochii şi examină fără entuziasm camera puţin răvăşită. Sonia plecase iar în fugă. Trusa de farduri înşirată pe birou, câteva haine aruncate pe un scaun, cafeaua neterminată pe masă şi alte câteva semne, arătau că se trezise iarăşi târziu. Îşi întoarse plictisit privirea spre fereastră. Ar fi vrut să vadă un copac sau măcar o bucăţică de cer, dar nu vedea decât picioarele trecătorilor. O cameră la demisolul unei clădiri, era tot ce putuseră găsi de închiriat. Pentru ei. În Oslo românii nu erau văzuţi deloc bine. Din acelaşi motiv el nu reuşise să-şi găsească de lucru. Îi venea foarte greu să spargă credinţa atât de puternică a norvegienilor că, românii sunt ţigani şi hoţi.

        Se ridică din pat fără a avea un scop anume. Căută mecanic în frigider, dar realiză că nu-i este foame. Deschise calculatorul. Citi cu înfrigurare mail-urile primite sperând într-o minune. Îşi trimisese portofoliul la toate firmele de arhitectură sau design, căutând una care să-l accepte. Nimic. Deci chiar trebuia să se întorcă acasă. Înfrânt. Încă îi mai sunau în minte cuvintele Soniei,

- Ori te angajezi ori am terminat!

- Ştii bine că şi eu vreau să mă angajez! Ce mă cunoşti de-o oră?

- Da! Sigur! Domnul arhitect!... N-o să găseşti de lucru ce vrei tu! îl ironizase Sonia.

- Trebuie puţină răbdare. N-o să sară nimeni să mă angajeze din prima! Că sunt eu, Pătraşcu Cezar din România! Te rog mai lasă puţin! Este foarte important pentru mine să-mi fac meseria, încercase s-o convingă el.

- Uite ce este! Eu nu pot să duc situaţia asta. N-ai decât să faci ce vrei, dar singur!

- Nu mai înţeleg nimic! Aveai încredere în mine! Ce s-a schimbat?

- Ştii ce! Nu mai vreau! Am nevoie de cineva care să fie la nivelul meu.

- Adică, eu nu mai sunt de nasul tău? o întrebase stupefiat.

- Uff... Zău! Înţelege ce spun! ridicase tonul Sonia, apoi calmându-se continuase: Vreau să urc, iar tu mă tragi în jos. Vreau lângă mine pe cineva cu o situaţie ca a mea. Sau mai bună.

- Şi ce se schimbă dacă accept orice job? Se rezolvă problema ta? Nu!

- Ba da! De exemplu, ştii cât câştigă un şofer în Norvegia?

- Nu vreau să ştiu! încheiase el discuţia.

        Deci trebuia să se întorcă acasă nu numai cu sentimentul amar al eşecului, dar şi singur. Fără Sonia. Nu putea să renunţe la visul lui. Simţea că trebuie să lupte chiar dacă şansele păreau mici. Era prea devreme să cedeze şi să accepte orice. Avuseseră multe discuţii în ultimul timp, fără niciun rezultat. Cezar încercase în toate felurile s-o facă pe Sonia să-l înţeleagă, dar nu reuşise. În final hotărâse să părăsească Norvegia.

        Privea orb la monitorul calculatorului. Sperase nebuneşte până în ultimul moment. „Se pare că minunile nu-s pentru mine” îşi zise el cu ciudă. Simţea că trăieşte într-o lume întoarsă pe dos. N-o înţelegea. Nu ştia cum lucrează şansa. Cum de unii o aveau, iar el nu. Toate realizările lui de până atunci erau rezultatul unui efort imens. Se întreţinea din anul doi de facultate, muncise din greu şi nu o dată, fusese păcălit lucrând fără a-şi primi banii. Dar ţinuse drumul, privind spre visul lui de a ajunge un designer renumit. Gândea într-un timp că ar avea şanse, talentul lui fiind de multe ori confirmat. Acum nu mai ştia ce să creadă.

        Prin contrast cu alunecarea lui în disperare, Sonia deschisese aripile larg şi zbura avântat spre înălţimi. După terminarea liceului se angajase la o firmă de shipping, fusese remarcată şi în urmă cu două luni transferată în Oslo. Cu un salariu foarte mare îşi permitea orice, chiar să uite că, oamenii n-au şanse egale. Unii trebuie să forţeze norocul în timp ce alţii îl atrag uşor, nu se ştie cum. Îşi făcuse cu o viteză uluitoare prieteni noi, iar pe el îl împinsese undeva la marginea universului ei, punându-l să aleagă între ea şi visul lui.

        Cezar plănuia şi el să plece din ţară, dar nu aşa de curând. Voia să strângă suficienţi bani ca să poată rezista până găsea de lucru. La rugăminţile Soniei lăsase tot în urmă şi venise cu ea. Îşi amintea cu cât entuziasm porniseră la drum. Condusese patru mii de kilometri fără să simtă oboseala. Un drum minunat. Se simţiseră liberi, fericiti, încrezători în marea schimbare. Îşi amintea după-amiaza şi noaptea din Praga, apoi Berlinul unde stătuseră două zile. Îl părăsiseră cu regret. Apoi Norvegia, Oslo. În două luni evoluaseră de la extaz, bucurie, curiozitate, iubire totală, la nemulţumire, dispreţ, blazare, disperare. Şi din punctul de vedere al Soniei, vina era a lui. Trebuia să renunţe la el ca să fie totul ca altădată.

        Site-uri, după site-uri, se derulau pe monitorul calculatorului. Cezar conştientiză ce face. Căuta locuri de muncă. Cu un zâmbet amar renunţă. Nu mai era cazul. Trebuia să plece. Luase această hotărâre după ultima discuţie cu Sonia, dar tot trăsese de timp sperând într-o rezolvare. Cu câteva zile în urmă încercase să-şi cumpere bilet de avion, dar ea îl oprise rugându-l să-i ducă maşina în ţară. Nu putea s-o ţină în Norvegia mai mult de trei luni, fără să plătească o taxă foarte mare. Acceptase s-o ajute şi astfel mai tărăgănase puţin plecarea.

        Se ridică de la calculator şi începu să se plimbe prin cameră. Sunetul telefonului îl opri din mişcare şi-i dădu un scop pentru moment. Era Sonia,

- Te-ai trezit?

- Da, de mult!

- Nu-mi găsesc agenda şi voiam să verifici dacă nu este în maşină. Te rog!

- Sigur! Mă duc să văd şi te sun după...

- Mulţumesc! spuse ea protocolar.

- Hei! Nu-i cazul! Sunt tot Cezar...

        Mâhnit că nici măcar nu-l lăsase să-şi termine propoziţia se duse să ia cheia de la maşină, dar constată cu stupoare că nu era la locul ei. O căută prin toată camera, chiar şi în locuri unde nu ar fi putut să fie. N-o găsi. El folosise ultima oară maşina şi-şi amintea că pusese cheia la locul ei. O sună pe Sonia,

- Ştii ceva despre cheia de la maşină?

- Nuu...

- N-o găsesc!

- E clar! Ai închis-o în maşină! Nu mai pot cu tine aşa!

- Nu! Îmi amintesc foarte clar că am pus-o la locul ei!

- Dacă o puneai, era acolo!

        Cezar încerca să-şi amintească. Era aproape sigur că nu o lăsase în maşină, dar... ”dacă totuşi am uitat-o?„ gândi el.

- Daa... Nu ştiu ce să zic! S-ar putea...

- S-ar putea? spuse Sonia nervoasă. Nu are omul nicio bază în tine!

- Stai puţin! Hai să găsim soluţii! Ţi se putea întâmpla şi ţie!

- Eu chiar dacă sunt stresată am grijă de lucruri. Tu eşti neglijent şi năuc. N-am încredere să-ţi mai dau maşina pe mână! Să-ţi cauţi bilet de avion!

        Stupefiat de ieşirea ei, Cezar rămase ţintuit locului câteva secunde. Unde era Sonia lui? Nu mai înţelegea nimic. Un singur lucru îi devenise foarte clar. Nu avea niciun rost să mai prelungească situaţia aceasta. Se aşeză la calculator dorind să-şi rezerve bilet de avion când telefonul sună iar.

- Da! răspunse plictisit

- Eu am luat cheia. Ţi-am dat un test! auzi vocea Soniei.

- La naiba cu testele tale! răbufni Cezar.

- Trebuia să văd dacă pot avea încredere să-ţi dau maşina.

- Nu eşti zdravănă! Ce se întâmplă? Ţi-a şters cineva creierul? Chiar începusem să cred că am uitat-o... la câte am pe cap...

- Câte ai pe cap? Că te duc în spate!

- Ştii ceva? Nu sunt de încredere! Nu vreau maşina! Îţi aminteşti? Tu voiai să te ajut!

- Să-ţi iei bilet de avion! Repede!

        Cezar se întoarse la calculator. Da, trebuia să-şi găsească imediat bilet şi să dispară din acea cameră, oraş, ţară, relaţie.

        Răspunse nervos la telefonul care sună iar,

- Ce mai e?

- Marius Popa de la Asen Design. Domnul Pătraşcu Cezar?

- Da! Vă rog să mă scuzaţi! Credeam că este...

- Nu-i nimic! V-am sunat pentru că aţi trimis la noi o cerere de angajare.

- Da! V-am trimis portofoliul meu.

- L-am primit! De aceea vă sun. Am fost foarte impresionaţi de ceea ce faceţi!

- Mulţumesc!

- Am vrea să colaborăm. Mai sunteţi disponibil?

        Lui Cezar îi venea să urle: „Vă aştept de două luni! De ce v-a luat aşa de mult timp?”

Nota cu mâinile tremurânde de emoţie, adresa unde trebuia să se prezinte a doua zi. Lăsă apoi telefonul pe masă şi începu să se învârtă prin cameră agitat. Nu ştia cu cine să împărtăşească vestea. Sonia! Se gândi s-o sune, să-i spună că în sfârşit... Simţi ruptura. Ultima săptămână fusese de ajuns ca să distrugă tot ce construiseră în trei ani. Încet, încet, se calmă şi hotărî următorul pas. Cu cât se rupea mai repede, cu atât era mai bine. Pentru el cel puţin.

        Cam într-o oră urma să se întoarcă şi Sonia. Cezar se apucă să-şi strângă lucrurile. Voia să plece imediat ce ajungea ea acasă. Nu ştia încotro, dar nu mai conta. Termină de împachetat repede. Nu-şi adusese multe lucruri cu el. Se aşeză pe un scaun aşteptând sosirea Soniei. Privea liniştit, de jur împrejur, camera. Sorbea crâmpeie de trecut, imagini dintr-un film creat de doi regizori nepricepuţi. Tresări la intrarea Soniei,

- Voiam... spuseră amândoi aproape în acelaşi timp.

- Spune tu! o îndemnă Cezar.

        Câteva secunde de tăcere, apoi ea începu să vorbească. Cuvinte căutate cu grijă, fraze frânte de pauze lungi, priviri căutând adânc în sufletul lui Cezar confirmarea că nu este prea târziu. Trecuseră câteva minute de când liniştea se aşternuse. Priveau amândoi spre bagajele care stăteau între ei.

Vizualizări: 166

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Drumul întortocheat al tinerilor, bătând pe la porţile Europei. Greu... dificil, cu sacrificii morale şi materiale. Un arhitect, care face şase ani de facultate, întreţinându-se din anul doi... câte renunţări o fi avut? Câte vise o fi măcinat? Ca să ajungă şofer în Norvegia...

Însă, într-un final destinul i-a surâs, dar nu se întâmplă în toate cazurile aşa.

Exemplul textului tău este evident, Corina, este chiar un clişeu al tinerilor români dezamăgiţi, care pleacă în viaţă cu un handicap: cel al umilinţei într-o ţară străină. Vina? O ştim cu toţii a cui este.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

Multumesc, draga Sofy.

Imbratisari.

Sofia Sincă a spus :

Drumul întortocheat al tinerilor, bătând pe la porţile Europei. Greu... dificil, cu sacrificii morale şi materiale. Un arhitect, care face şase ani de facultate, întreţinându-se din anul doi... câte renunţări o fi avut? Câte vise o fi măcinat? Ca să ajungă şofer în Norvegia...

Însă, într-un final destinul i-a surâs, dar nu se întâmplă în toate cazurile aşa.

Exemplul textului tău este evident, Corina, este chiar un clişeu al tinerilor români dezamăgiţi, care pleacă în viaţă cu un handicap: cel al umilinţei într-o ţară străină. Vina? O ştim cu toţii a cui este.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

 Scrieţi bine proza de inspiraţie urbană. Un text reuşit

Intotdeauna bucuroasa de prezenta dumneavoastra pe pagina mea.

Multumesc!

Cu pretuire,

Ionel Mony Constantin a spus :

 Scrieţi bine proza de inspiraţie urbană. Un text reuşit

Corina, ești un prozator tare bun.

Bucuroasa de popasul tau aici. Multumesc!

Cu drag,

gina zaharia a spus :

Corina, ești un prozator tare bun.

Mici greșeli de punctuație. Cu un strop de atenție în plus le vei descoperi singură. Pentru una îți atrag atenția totuși - scoate ultima virgulă (cea după Cezar).

Felicitări! 

Cu drag,

da Coza

Off, inginerii astia! ( adica je) Am corectat. Cred!

Multumesc frumos!

Cu drag,

Ion Lazăr da Coza a spus :

Mici greșeli de punctuație. Cu un strop de atenție în plus le vei descoperi singură. Pentru una îți atrag atenția totuși - scoate ultima virgulă (cea după Cezar).

Felicitări! 

Cu drag,

da Coza

E greu printre străini, dar mai greu este cu persoana care te îndepărtează. Un text plăcut și mai ales suspansul de la sfârșit.

Multumesc pentru semnul lasat.

Cu drag,

Mihaela Suciu a spus :

E greu printre străini, dar mai greu este cu persoana care te îndepărtează. Un text plăcut și mai ales suspansul de la sfârșit.

Frumos şi captivant !

Ce i s-a întâmplat lui Cezar, se întâmplă şi multor ,,adulţi'', aici la noi

pe melaguri dâmboviţene. Foarte trist dar dureros de adevărat!

În locul lui Cezar, aş fi plecat fără s-o mai aştept pe Sonia!

Însă, povestirea ta, lăsată aşa în suspans, m-a lăsat ( şi sunt sigur că asta ai dorit ! ), să-mi

imaginez un final... numai şi numai al meu! 

Cu prietenie,

Multumesc, Emil!

Ma bucur de popasul tau aici. Cat despre final, da, l-am lasat deschis imaginatiei cititorului. Se pare ca tu l-ai ales deja pe al tau.

Cu prietenie,

Emil Dumitru a spus :

Frumos şi captivant !

Ce i s-a întâmplat lui Cezar, se întâmplă şi multor ,,adulţi'', aici la noi

pe melaguri dâmboviţene. Foarte trist dar dureros de adevărat!

În locul lui Cezar, aş fi plecat fără s-o mai aştept pe Sonia!

Însă, povestirea ta, lăsată aşa în suspans, m-a lăsat ( şi sunt sigur că asta ai dorit ! ), să-mi

imaginez un final... numai şi numai al meu! 

Cu prietenie,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 14 minute în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 22 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 26 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 28 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 45 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 52 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 54 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 58 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 7 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor