Rondelul primăverii

[Valeria Merca]

E-un veșnic ciripit în zori,
Răsună-ntregul necuprins,
Iar liliacul și-a întins
Frenetic brațele spre nori.

Cum nu ai vreme nici să mori,
Bujorii-n taină s-au aprins;
E-un veșnic ciripit în zori,
Răsună-ntregul necuprins!

Cu dorul strâns la subsiori,
Cireșul pare că a nins
Covor de stele, înadins,
În care nopțile-nfășori.

E-un veșnic ciripit în zori.

[Valeria Merca]

Eu îți mulțumesc pentru lectură, Mihaela! 

Mă bucur mult că ai rezonat cu această strofă, pe care am început s-o îndrăgesc și eu! :)

drag,

[Mihaela Popa]

„Cu dorul strâns la subsiori,
Cireșul pare că a nins
Covor de stele, înadins,
În care nopțile-nfășori.”

nici nu știi ce rezonanță are versul ăsta în sufletul meu, mulțumesc, Valeria!

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Mihaela (Chitic) pentru semnul  lăsat. :)

drag și prețuire,

[Valeria Merca]

Nu știi ce mult mă bucură gestul tău, Nikol! :) 

Mare mulțumită, draga mea!

[Nikol MerBreM]

Am dat o raită prin primăvara asta cuceritoare :)!

Drag,

Nikol

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Luminița!

Drag popasul tău!:) 

[Valeria Merca]

Bucuroasă de prezență și rezonanță stimate, Vasile Burdușa!

Vă mulțumesc.

[Sofia Sincă]

Știi? Din punctul meu de vedere e atâta primăvară încât n-o mai vezi. Ca un pom de Crăciun  prea încărcat încât nu-l mai vezi, nu mai vezi nici o rămurică de brad. Și apoi, cade în patetic. La asta m-am referit. Dar am spus, este doar gustul meu, părerea mea, de care nu e nevoie neapărat să ții cont.

Cu drag,

Sofi

[Tudor Cicu]

Pentru mine e și mai ciudată dispariția comentariului. (Fiindcă nu am obiceiul a mai intra la comentarii după postare) Iar comentariile celorlalți le vizualizez pe mobil de pe email-urile primite și niciodată până la capăt pe cele care nu sunt redate complet acolo. Îmi pare rău că am supărat pe cineva cu poziția mea față de mierle și cintezoi. Aș fi primit o somație de la protecția păsărilor, ori de la șeful păsărar... mă gândesc și eu. Dar nici chiar așa să nu mă aibă la inimă „mierla” în cauză. Nu dețin ce am scris, totul e făcut direct la comentarii, altfel aș fi repus textul, mai ales că mi-au plăcut discuțiile pe seama lui. Nici n-aș fi știut de întâmplare („și a fost chiar pricină de tulburare”) dacă nu primeam pe email P.S. lui Ion Lazăr da Coza.

[Valeria Merca]

Drag da Coza, ciripitul din poezia mea (în realitate, de fapt) se manifestă în toate momentele zilei, continuă așadar, însă eu nu la asta m-am gândit când am folosit  formularea veșnic ciripit. Oi fi vrând, în subconștient, probabil, - acolo unde există un depozit de cunoștințe și experiențe anterioare, să evidențiez intensitatea și influența acestuia (...că de ciripit e vorba) asupra mea. La capitolul ciripit stau bine... nu-așa? :) 

Important e că... v-am încărcat de primăvară, fapt care mă bucură mult. :)

Răspuns pt. PS: Chiar așa! Mă întreb și eu unde este comentariul d-lui Cicu? L-o fi șters dânsul din greșeală, l-o fi șters altcineva? Mie îmi pare rău pentru acest incident. Enigmă!!!