Iubirea, n-o cerșești și nu se-mparte

[Manuela Munteanu]

Nu-i tot atât de lungă depărtarea 

Cât sfâșierea mea de dor de tine,

Că niciun clocot nu cuprinde zarea 

Cât fierb în călimara mea suspine.

Pășesc cu tălpi albastre pe o cale,

Împleticindu-mi pașii printre visuri, 

Umplute ochi cu pofte infernale, 

Din cele mai senine paradisuri.

Te uită cum îmi dau năvală stele 

Să-nfingă-n pieptul meu lumini focoase!

Presară jar neliniștilor mele 

Și mi le ard în gânduri voluptoase,

Ce-ți fură trupul și-l ascund în mine

Să crească, rădăcină în țărână,

Să simt până-n adânc că-mi aparține,

Să simt până la cer c-o să rămână. 

În veci voi fi avidă și zgârcită 

Cu tot ce ne unește și desparte. 

Voi bea și ultima oca sortită,

Dar n-aș întoarce timpul dinspre moarte.

Iubirea, n-o cerșești și nu se-mparte.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, Augusta! O luptă voită, chiar căutată... :) Drag!

[Chris]

e o lupta si iubirea asta si bineinteles ca nici nu trebuie cersita si nici impartita.

ultima strofa mi-a placut in mod deosebit sau mai bine zis ultimele 5 versuri.

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin, sunt tare fericită pentru vizită și apreciere! Eu am văzut-o ca pe o poezie romantică, însă tonul cam efervescent al ,,mărturisirilor" mi-a transformat intenția. Cu toate acestea, mi-o recunosc și mi-o asum. Este a mea și e ca mine. :) Mă înclin! 

[Mihai Katin]

Umplute ochi cu pofte infernale, 

Din cele mai senine paradisuri....o  antiteza  dantesca  as  zice ,este  o  reusita  deschidere  spre urmatoarele catrene!

În veci voi fi avidă și zgârcită 

Cu tot ce ne unește și desparte. ...doar  o  poeta  poatre marturisi  asemenea  secrete  feminine  si  de aceea  am  toata admiratia  pentru  poeta si  poem!!!!!!!!

[Vasilisia Lazăr]

Nu e vorba de niciun complex stilistic, Manuela. Era vorba de ce e corect (1) și de ce e logic sau, mai bine spus, cum sună (2). Normal că tu poți lăsa cum dorești. Eu mi-am spus doar părerea mea de cititor. Seară cu bine!

[Manuela Munteanu]

Doamnă Vasilisia, eu nu am complexe stilistice. Îmi plac combinațiile și permutările de termeni. Chiar dacă Raiul nu are nimic infernal, eu am urmărit această antiteză. De fapt este un nonsens înadins exprimat. Dar, evident, depinde de gusturi. Mulțumiri pentru vizită!

[Manuela Munteanu]

Amanda,  am o adevărată istorie cu o bună prietenă din Banat (și colegă de facultate) cu ,, a înfinge" și ,,a înfige", ,,a se zăuita" și ,,a se uita". În Moldova este atât de împământenită forma ,,a înfinge", încât ,,a înfige" pentru mine parcă-i dintr-o altă limbă. Da, aceasta de-a doua este forma unitar recunoscută, dar pentru că ,,a înfinge" nu-i considerat incorect (este acceptat de DEX) eu îl folosesc așa. Oricum, așa a fost folosit și de Creangă,  Eminescu, Nichita Stănescu, Minulescu. Mă bucur că ți-a plăcut poezia mea! Mulțumesc de trecere!

[Manuela Munteanu]

Alex, mulțumesc pentru trecere și apreciere! Mă bucur că avem un adevăr comun! :)

[Vasilisia Lazăr]

Da, forma corectă este „a înfige”. 

Nu-mi sună bine „pofte infernale”, te duce cu gândul la ceva rău. Și apoi, chiar dacă s-a dorit o figură de stil ca ele aparținând celor mai senine paradisuri, eu zic că nu e. Nu poate fi ceva infernal în Rai.

Ultima strofă e cu adevărat superbă. 

Aceasta e doar părerea mea, tu ești autoarea.

[Amanda Spulber]

Excelentă prima strofă! Adică aceea mi-a plăcut mie mai mult.
Îmi vine cam greu să citesc "Să-nfingă-n". Mai ușor citesc "să-nfigă-n".