N-aș crede...

[Manuela Munteanu]

N-aș crede c-am fost ruptă dintr-o coastă,
Ci, mai degrabă, dintr-un râs cu lacrimi,
Că sufletul îmi umblă printre patimi
Și cântă fericiri, când bea năpastă.

Un șarpe să mă fi-ndemnat cu mărul?
N-aș crede că-n concentrica-i privire

Mi-aș fi pierdut hipnotizata fire,
Să-ncurc minciuna hâdă cu-adevărul.

Să îi fi dat Adamului trăirea
Ce-mi înflorea pe trup, printre frunzare?
N-aș crede c-am uitat ca, la picioare,
Să-i fi întins tot raiul din iubire.

M-o fi certat, cu ciudă, ani la rândul
Preabunul Dumnezeu, că-i faptă gravă
În a iubi cu sufletul pe tavă?
N-aș crede că n-a râs cu lacrimi, blândul.

[Manuela Munteanu]

Încântată de prima dumneavoastră trecere, doamnă Cristofir Ana Maria!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru vizită, domnule Gheorghe Pârlea!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas,  domnule Valeriu Anghel!

[Manuela Munteanu]

Alex, mulțumesc pentru complimentul artistic! Indiferent din ce, sau cine oi fi fost ruptă, mă bucur tare că mă întâlnesc, din când în când, cu câte o muză. Acest privilegiu este o realitate, pe care chiar nu știu cine mi-a dăruit-o, dar nici nu trebuie să știu.... O zi frumoasă îți doresc!

[Manuela Munteanu]

Bine ați revenit,  doamnă Mihaela Chitic! Mulțumesc!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Vasile Burdușa!

[bolache alexandru]

O poezie în care strecori în povestea de iubire pe Dumnezeu... Dumnezeu e iubire și chiar daca nu crezi fiind femeie ești ruptă din coastă dar tu ești ruptă din coasta lui Apolo...

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas, doamnă Dorina Cracană!

[Manuela Munteanu]

Dan, blândule, mă bucur că ai zâmbit! Acesta este și scopul acestei poezii, să ofere un zâmbet cititorului ei. Cât despre,,concentrica", nu-i vina mea că tu nu agreezi toți termenii din geometrie. :)) Eu zic să nu ne temem de cuvinte. Zi minunată îți doresc! La bună reîntâlnire! Mulțumesc pentru aceasta!

[petrut dan]

Am citit, iar la final am zâmbit, mi-am amintit de un text în care ziceam '' Dumnezeu, drăguțul'' deci îți dai seama cum tu l-ai numit ''blând'' într-un fel m-am simțit îndreptățit!) Auzi, io cred că tu în cam fiecare poem strecori așa o mică chestie mai nu știu cum să zic de pronunțat nu că nu ai găsi sau nu ai ști ce să pui ci doar ca să vezi dacă cineva sesizează, este?!) Că nu înțeleg frecvența lor aproape matematică, acum ai venit cu altă '' găselniță'' și anume ''N-aș crede că-n concentrica-i privire'' !

Uite și tu cum se aude, dar sunt sigur că o faci intenționat și cam te bucuri în sinea ta, asta e bine că avem nevoie din când în când să mai și zâmbim!)) Altfel, poemul este frumos, la început râzi tu, la sfârșit Dumnezeu, o înțelegere mai bună nici că poate exista, așadar poemul tău m-a făcut să zâmbesc cu toate că este despre lucruri serioase pe care poate este bine să le mai luăm și în glumă!)   Noapte liniștită!