Licornul cu frâu de argint

[Corneliu Neagu]

Se lasă-nserarea şi ninge afară,

cad fulgii de nea peste case dansând,

mă uit pe fereastră – aș vrea să apară

licornul cu frâu de-argint, galopând.

 

Din hăuri de timp neștiute apare,

cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,

deasupra, pe șaua de aur călare,

stă Zâna Zăpezii cu chip auster.

 

Ajunge îndată cu frâul în mână

și bate la ușă c-un vânt hibernal,

din zarea cernită cu biciul adună

povești să le țeasă pe geam în cristal.

 

O chem înlăuntru, să vină aproape

de soba încinsă, cu calul licorn,

din vatră jăratec să-i dau să se-adape,

cunună de aur să-i pun peste corn.

 

Dar văd că licornul rămâne afară,

iar zâna-i doar umbra iubirilor reci,

pierdute în gerul venit într-o seară

când vântul zicea că-ntr-o zi o să pleci.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Chris!

[Chris]

frumos :)

[Corneliu Neagu]

Prietene Valentin Stănescu, mulțumiri alese din partea autorului pentru popasul în lumea versurilor mele, în care participarea entităților fantastice Licorn și Zâna Zăpezii creează lumea fantastică a basmului de iubire. Iubirea adevărată este evadarea din realitate în căutarea câtorva clipe de existență supremă...Eu le-am găsit și în poezia expresionist-onirică, care transpare din multe creații lirice ale mele, unele fiind publicate chiar pe acest site. Gând bun și reușită deplină în descoperirea valențelor majore ale creațiilor proprii!

[Stanescu Valentin]

Admiraţie! Curge versul şi mă-ncântă cu poveşti din vis şi viaţă. Recitindu-vă poemul, el îmi spune şi mă-nvaţă că într-o zi cu bucurie voi ajunge să scriu versul care cântă şi încântă!…

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Ana Cîmpeanu, vă mulțumesc foarte mult! Ați descifrat această poezie exact în cheia mesajului pe care autorul a dorit să-l transmită cititorilor săi. Onorat de comentariul pe care l-ați scris aici!

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Valerian Dincă, mulțumiri alese din partea mea pentru popas, lectura versurilor și comentariu. Privitor la propunerea de a elimina ultima strofă am decis să păstrez poezia așa cum este. Fără ultima strofă, mie mi se pare că poezia este neterminată, iar cititorul s-ar întreba întreba - au intrat în casă sau nu (zâna și licornul). Această nedumerire nu ar da naștere niciunui mister, după părerea mea.

[Dinca Valerian]

In locul Dvs, as elimina ultima strofa. Mi se pare mult sub nivelul celorlalte ca sens si reprezentare. Si parca poemul s-ar termina mai bine asa. Cineva spunea pe aici, ca putin mister nu strica. Imagini foarte reusite: "cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger", "și bate la ușă c-un vânt hibernal" Am citit cu placere.

[Corneliu Neagu]

Ada Nemescu, mă bucur că v-a plăcut și v-a antrenat la "comiterea" unui comentariu versificat care, parcă, duce povestea mai departe...Vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri, onorat!

[Ada Nemescu]

Poveste-argintie, și-un vis blând de iarnă,

convingeri târzii  cu o vorbă răstoarnă,

păreri și fantasme, luciri albe, reci...

e timp să-i mai spui - să nu pleci, să nu pleci!

              Am intrat în poveste domnule Corneliu Neagu, dovadă că ați lăsat cititorului ferestre deschise spre lumea închipuită a cuvintelor... mi-a plăcut și vă  felicit!

aDa