Ursita

[Corneliu Neagu]

Stau visurile toate

pe brâu de neuitare

în magica poveste

lipsită de sfârșit,

lăsată într-o seară

sub umbrele amare 

venite fără veste

dintr-un apus rănit.

 

Rămas în așteptare,

pe creasta retezată,

apusul adormise

pe margine de dâmb,

sub vrăjile venite

din grota blestemată 

călare pe rafale

 stârnite-n fagul strâmb.

 

Se zice în poveste

că-n grota părăsită

și-ar fi avut sălașul

un duh rătăcitor

ce-și căuta perechea,

o vajnică ursită

plecată dintre duhuri

pe-o aripă de dor.

 

Pe calea fără nume,

ajunsă pe-nserate

la casa văruită

dintr-un cătun sărman,

lăsa pe prispa casei

mesaj de sănătate

și sfântă fericire,

pe tainic talisman.

 

Tu nu vei ști, iubito,

cine a fost ursitul –

dacă am fost acela,

rămân nedumerit,

luptându-mă întruna

să caut infinitul,

pentru-a găsi destinul

care mi-a fost sortit.

 

[Corneliu Neagu]

Îți mulțumesc prietenă dragă, Floare, pentru gândurile exprimate aci despre poemul meu!

[Corneliu Neagu]

Prieten drag, Gabriel Cristea, îți mulțumesc pentru lectura versurilor din acest poem și pentru participarea directă la găsirea unor modalități de exprimare ce ar fi putut da o formă mai bună construcției lirice în ultima strofă. Din păcate, soluția pe care mi-ai propus-o ar avea un efect negativ devastator asupra poemului meu. Sunt două motive: primul se referă la faptul că utilizarea perfectului simplu în limba română cultă este de neadmis, nu de azi, nu de ieri, ci de vreo două secole (mă refer la fuse); al doilea motiv este perspectiva timpului - perfectul simplu indică o producere a evenimentelor foarte apropiată de timpul prezent, pe câtă vreme perfectul compus, utilizat de mine (a fost), indică o perspectivă de timp îndepărtată, corectă când vorbim despre ursită și destin. Cât despre ritm, nu are nici-o hibă în forma actuală. Cu siguranță nu este o creație lirică perfectă, dar mie îmi place așa cum este!

[gabriel cristea]

Frumoasă înrâurire de versuri și imaginar! 

,,Tu nu vei ști, iubito,

cine-ar fi fost ursitul –

dacă-aș fi fost acela,

rămân nedumerit,

luptându-mă întruna

să caut infinitul,

pentru-a găsi destinul

ce-mi fuse prorocit." (pentru ritm)