Haiku (V)

ochi de lup flămând

în bezna pădurii…

în răspântii de lumină

ceas al amurgului

totul se clatină…

gândul prin îndoieli murmurate în şoaptă:

mă prinde,

nu mă prinde,

mă prinde

sufletul în braţe la sosirea  

în grădina…

Printr-un veac atins de sete amândoi am colindat, 

Nimeni n-a urcat ca tine pe un gând filigranat;

Mi-ai adus izvoare-n suflet cât cu visul nu cuprinzi,

Iar acum întreg…

plâng

am deschis cutia pandorei

fulgerul a făcut întuneric

mi-a deschis inima

și mi-a legat sufletul

cu fulgi de plumb

nu pot picta cu negru…

dimineaţa văpaie

se descompune într-o ceaţă de sunete

descrescătoare în noi

ca o poartă ce trece printr-o altă poartă

ne închinăm la o icoană

ce n-a fost pictată…

Măi crâşmare, ad-o sticlă, nu am bani, dar împrumut…

Dezacordat eşti suflete precum o vechitură, 

Un trist pian abandonat ce-n aspre nopţi îndură

Muţenii lungi, făr’ de sfârşit cu-nţepenite clape,

Singurătăţi prin partituri în zorile…

erai artificierul esențelor acum toată pădurea fumegă

ce-ai avut cu crezul acela somnoros

chiar visase musonic

își catifela mai toate literele începând de la…

Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința

prea plină, prea goală,

rug aprins al speranței…

palma se deschide

o fărâmă de cer cade în ea

apoi pumnul întemnițează un strop divin

și printre degete lasă curgerea să se elibereze…

         Tanka*

                             tatălui meu, Petrea, care mi-a…

Oglinda lunii în geam

se înclină peste patul meu

secundele rod noapte încet prea încet

un gând îngână un cântec de leagăn

să adoarmă nesomnul

întind…

un bătrân își face culcuș într-un copac 

e târziu pentru el  lumea se stinge încet

trage peste el o mână de pământ  

câteva frunze cad printre…

se ia o cărămidă

se cioplește în formă de om

se-ntărește în furnal

la o mie de grade

de durere, pocăință

și la o mie de…

Nimeni nu mă vede când tristeţi adun,

Sap şanţuri adânci şi le-ngrop în mine,

Sufletu-n genunchi, cad, nimic nu spun

Parcă-s coarda frântă-a unei violine.



M-aş întoarce-n…

Poem fără nume

                           de Sorin…

a fost poate ca sã o mai dreagã dupã eşecul cu adam

prostul ar fi stat şi acum la umbra mãrului

privind spre aiurea şi distilând ceva

deşi dumnezeu nu greşeşte

şi chiar dacã…

am consumat toate filtrele

prin care-mi treceam lumea

azi  trecerile nu sunt controlate

îi las pe toți 

nu știu ce tot caută dincolo de mine

când eu am încetat…

 Ce vară săracă cu oameni sărmani…

mereu, mă-ntreb cum şi de unde să iau

iubirea. Oare voi ştiţi, v-aţi întâlnit cu ea,

cu dragostea? Eram

singur eu,

singură…