Sunt trimis să navighez pe ape îndepărtate…

îmi plimb şoaptele aducătoare de…

prinde adierea

coborând din munţi

cuvintelor să schimbe-nfăţişarea

când dă din primăvară-n ramuri floarea

ia în braţe pomii să-i…

fierarii vând o nouă potcoavă

în ea e degetul soarelui o legătură de chei

și…

Ai putea să înveți de la mine…

Aleasa codrului, regină,

La chip şi suflet veşnic verde,

Cu tine dorul urma-şi pierde

Şi negre-patimi se alină.

Când ochiul zării se- nlumină,

Drumeţului îi eşti…

 ți-am adus

 câteva stele

 mi-ai spus că ți-e întuneric

 în  lipsa mea

 le-am cules cu grijă

 să nu le…

ţi-e sete de impardonabila tăcere

/chardonnay aspru rănindu-mi epiderma/

orgoliile îşi dispreţuiesc morţii din dragoste

/irişi (ne)cimentaţi/

(hi)mere vopsesc statuile…

 ți-au rănit asfințitul

 cele șapte corzi  hetaire

 ah ce inimă albăstrită 

 scurge curcubeul din mine

 sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/

 mi te…

mama şi tata nu mai sunt…

O toamnă-ncâlceşte în galbene iţe

Stejarii ce-ncalţă opinci cu nojiţe;

Agaţă pe ramuri secunde agonic,

Poeme de frunze rostite laconic.

Îmbracă livada în…

hai...

hai să ne ducem departe

 de durerile noastre,

să…

Sfidând toamna                                                                     T…

îmi aştept acceleratul/pegas invalid/

cu valizele pline de viaţă neamortizată

invizibilii hrăniţi din carnea zilei

reciclează scheletul eponim al…

îmi apasă amintirile peste roşul luminat

de candela aprinsă în locul de întâlnire

Tată.  

Tu,

eu

şi

Sufletul într-un albastru.…

te-ai îmbolnăvit atât de subit

la etajul trei/ într-un lift anorexic/

îmi scrii sms-uri fără diacritice cu anglicisme fade

miss you…

Urc să ajung la Tine

coborând spirala întunecată

spre acel punct minuscul de lumină…

Arborii grei îşi strâng sufletul cast în frunziş

Prin râpe dorm brusturi amari, însetaţi.

Ochiul verde-al pădurii se scurge pieziş,

Cerul sculptează în brazi…

chiar de ar fi să mă caute spicul de grâu

mai mult decât cu o pâine caldă nu te-ar putea vorbi

dar un râu

câtă lună te-ar putea…

M-am născut noaptea, așa am crezut de cuviință

că pe lume se vine în susurul îndrăgostiților posedându-și visele;

îmi aparții, așa ai spart tâlcul poveștii…

Îți las o floare la fereastră,

E de prin munți și s-a trezit

De mii de ori azi mai albastră

Și are-un farmec infinit.

E răsădită din lumină,

Știe precis…