suntem două figurine de ceară într-un muzeu necunoscut

de unde venim și de când zăbovim acolo nimeni nu ne-a spus

poate ne-a răpit vreun…

doruri se-alungă

răvășind înserarea

pe steaua Solaris...

inimi mocnesc

ca lămpi afumate...

dorm flori înnămolite

în ochiuri de apă bolnavă

răsar lumini de…

Și toamna înveli pământul cu vălul plin de nestemate

Un ochi își aruncă spre vară și s-a umplut de bucurie

În inimă doar ploi deșarte alunecau peste câmpie

Spălau cu bucurii…

- ce poezii sfioase și nude

etalați dumneavoastă, domnule!

da' de ce-or fi atâta de crude?

suave... și totuși amare

de parcă n-ar fi crescut

îmbrățișate de…

Rătăcesc purtată de tornada inimii

Ca un discipol sufi înşurubat în aer

Până la cer şi înapoi, iar şi iar

Până ce trupul mi se preface în ploaie

Adorând pământul…

Se zbate-o frunză peste ape dulci,

asemeni unei lumi necardinale,…

atmosferă cu presiune ridicată

unde se autocenzurează fericirea…

a mai venit o zi în dungă

s-o prind de zid cu pioneze,

voi trage prenadez din…

perforând treci mereu dincoace de mine

îți faci culcușul oriunde îți vine

văpaie, lași în urma ta pârjol

boboci nevăzuți de miresme

și locul gol!...

îmi răscolești…

pe umărul
gândurilor mele
stă
neliniștea
anotimpurilor
care-mi șoptesc
uitări.

ca o plantă în suferința creșterii

această viață

cu fruntea căzută și ochii spre înălțimi

e mai mult decât ai îndrăzni s-o vorbești în cuvinte

nu stropii de apă definesc ploaia…

ne sapă grijile sub unghii până dau de suflet

cântecul meu

și noi încă mai visăm la cai verzi

căzuți din lună

ploi de suflet se zbat în adânc de tăcere

până la limita…

• pașii ochilor închiși
  
  privesc prin umbra lor
  
  sinceritatea
  
  nepercepută.
  
  și inima noastră
  
  împărțită
  
  cântă mai departe
  
  prin zâmbetul meu
  
  ce îl sărută
  
  pe al…

  Purtând în iriși gerul ce-mpurpură cuarțul, 

  pe umeri șal din nouri cu nimb tremurător,

  fermecătoare, mândră, sfidând prin pur Bizanțul,

  la ceasu-n care praguri se trec…

Sub sigla resemnării-n a nopților stihie,

Trecutu-și pleacă fruntea, căci miza-i mult prea mare,

Hipnotica-i prezență rămasă-n custodie

Își leapădă scheletul în pași…

de nimic nu ți-e teamă pe lume de ai

brațul de stei, arme bune si cai!

n-ai frică de canalii, de Omul Spân

de Omul Fățarnic ori de Cel Păgân

de Femeia-Șarpe,…

încă o zi mi s-a prelins sub pleoape

în ochii mei n-a mai luci vreodată

dar simt sămânța ei crescând aproape

chiar dacă-mi spune corbul: ”niciodată!”

cu un surâs luat ca…

un câine se spovedeşte lunii

perforând aerul nepăsător

cu muşcături sonore

magma oraşului

în clocot stins

vuiete de tren

claxoane blazate

suflete uitate…