zi de pescuit

lac în vârful muntelui

biban la copcă…

nu mă lega
lucruri minunate
au început să se petreacă
în emisfera stângă
până ce s-a ars
orizontul vertical
unea cele două părți
impar

lângă trenul tău ca o veche armură

ne trecem o șoaptă din gură în gură

căldura ta - până aici risipită -

în palmele mele se-adună grăbită

în palmele mele arse…

Secunda ceasului din turn îngână paşii mei din drum,

tăcerea veştedului câmp toarce fuior pe înnoptat

iar firul plin de amintiri se-ncurcă-n clăile de fum

ce par stafii ieşind…

Abia se-adună pașii când cerbii se aruncă

spre capătul cărării. Copitele sfărâmă

tăcut colbul molatic. O șubredă poruncă

așază-n rând hăitașii. Din mine, o…

Atât de pură
încât toți demonii
mușcă din ea
efect advers
al uitării.

Sfinți fără de sinaxar,

Cu privire prea-blajină,

În hlamide de lumină,

Ne așteaptă la hotar.

Încă tăinuiți sub var,

Din icoane ce-o să vină,

Sfinți fără de…

suntem două figurine de ceară într-un muzeu necunoscut

de unde venim și de când zăbovim acolo nimeni nu ne-a spus

poate ne-a răpit vreun…

doruri se-alungă

răvășind înserarea

pe steaua Solaris...

inimi mocnesc

ca lămpi afumate...

dorm flori înnămolite

în ochiuri de apă bolnavă

răsar lumini de…

Și toamna înveli pământul cu vălul plin de nestemate

Un ochi își aruncă spre vară și s-a umplut de bucurie

În inimă doar ploi deșarte alunecau peste câmpie

Spălau cu bucurii…

- ce poezii sfioase și nude

etalați dumneavoastă, domnule!

da' de ce-or fi atâta de crude?

suave... și totuși amare

de parcă n-ar fi crescut

îmbrățișate de…

Rătăcesc purtată de tornada inimii

Ca un discipol sufi înşurubat în aer

Până la cer şi înapoi, iar şi iar

Până ce trupul mi se preface în ploaie

Adorând pământul…

Se zbate-o frunză peste ape dulci,

asemeni unei lumi necardinale,…

atmosferă cu presiune ridicată

unde se autocenzurează fericirea…

a mai venit o zi în dungă

s-o prind de zid cu pioneze,

voi trage prenadez din…

perforând treci mereu dincoace de mine

îți faci culcușul oriunde îți vine

văpaie, lași în urma ta pârjol

boboci nevăzuți de miresme

și locul gol!...

îmi răscolești…