Oglinda, ea e vinovată

că nu ţi-a spus ce dor purta o fată,

ce lacrimă-n privirea aplecată,

oglinda, ea e vinovată.

Oglinda doar, în ea stătea…

Vântu-și irosește vlaga pe lascivele câmpii,…

Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă,

Sperând să-naintez mai mult de-un cot

În trupul cald al verbului, să-not

Spre locul unde seva lui mă cheamă.

Înjgheb umil…

îmi creez tacticos o altă identitate,

un eu superior, desăvârșit,

căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,

începând cu oglinda din…

orașul tău are o inimă de fier

pleci din el

toate pleacă odată cu tine



treci prin viață fără bagaje

orașul…

Sunt santinela orelor târzii

și a iubirilor ce se destramă

pe notele…

mereu emoționat de această adâncă pădure

de acești vechi și sumbrii copaci

nu mă gândeam cineva să mă-njure

nici moartea să-mi strige iudeule taci

emoționat de…

Iubesc femeile surate cu pădurea;…

De-o veți zări, strigând prin ploi, pe Ianca,

Acolo unde cântă dumbrăveanca,

Să-i spuneți ușurel și tandru: ,,Iancă,

Nu mai tânji după năluci,…

De ce să plângi a nopţilor durere?!

Tristeţii, cere-i  partea ei de vină!

Cât lira mi-i complice, pe lumină,

Rotund, cuvântul fiarbă în…

S-a subțiat cărarea înspre casă,

În locul merilor e-un tufăriș,

Nici vulpea nu mai cată pe furiș…

Ea vine cum o știți: o ticăloasă!

Pe dealul ce-l urcam…

Se mlădie și azi în voie macii,

Asupră-le a soarelui trezvie –

Câmpia când se-ncinge, când îmbie,

În lutul reavăn adunând ortacii.

Acum, ca și atunci a ta…

Am uitat de mine, parcă n-aș fi fost.

Iarna-i pe sfârșite. Sufletu-mi de gheață.

Împrejur același anotimp anost,

Doar singurătatea încă mă…

Zile, nopți și săptămâni se duc,

Tot la fel trec anii, pe furate.

Te trezești în toamnă singur cuc,

Trupul ofilit pe jumătate.

Tot la fel trec…

Anagramă

avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri…

Știu că iarba moștenește,

Viul inimii Pământ

Știu cum verdele-i șoptește

Apei ploii, legământ,

Și când ciutura o scaldă

Într-un abur de…

Departe,-apusul scânteia 

Și-n zări își înfingea cuțitul. 

Înfricoșată, noaptea-și deschidea 

Un mare ochi, ce-și tremura…

dacă întâlnirea cu tine este din întâmplare

nu știu

dar te întreb

de ce miros a mărgăritar…

plâns e numai și vaier

soarele-n zbateri muncit

clatină ziduri de aer

soarele-n văi prăvălit

soare căzut se ridică

fâlfâie greu din obraji

suflă spre țărna…

Nu mai ești ca altădată subțirică și bronzată,

îți sufla vântul în plete, ploaia îți dădea finețe,

râdeai soarelui torid să-ți fie pielea fardată

de roșu cu multe fețe, să ai…

iată-te, mulțumită de singurătatea ta

îți plimbi liniștită zilele,

ca o plecare în largul cerului

cu legile gravitației tale cu tot.

noaptea…