Flămânzi de patimi și-alunecoși prin doruri

Ca zbenguirea arcușului pe strună,

Stăpânii lumii, robiți de dulci amoruri,

Își leagă pașii, îi rup…

timpul rătăcește secundele în spirele trecutului

risipite pe criptă lacrimi de dor au adormit

și în razele nopții tăcerea îți smulge ultimele cuvinte



”ține-mă de mână ” ai…

Coboară noaptea în grădini de ceară,

Iar soarele-a sculptat în piept un nor;

În seara asta cina-i mai amară

Și-am flămânzit străină într-un zbor.

În…

Silabisind

am învățat a spune mama

și-o repetăm ades

când dăm de greu,

dar o…

pleci...

şi uite cum pleci stând pe loc

un pas ţi-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță uşor

către zbor

clipa ne-apasă în…

Undeva, la marginea planetei,

și undeva, la o margine de timp,

ma apropii, în sfârșit, de minunea infinitului.

Mai întâi, mă învelesc cu grijă într-un…

îmi fac patul de parcă mi-ar păsa

din copaci șuvoaie de apă pe tabla stricată

plouă și nu este nimeni să intre pe poarta

mai bătrână decât mine

iubirea mă…

casa mea se află în toate anotimpurile,

are amprenta mamei, parte umbrită…

Singurătatea-i crin la butonieră

A mai rămas doar un ecou din tine

Când năvălesc dulci amintiri. Puține,

Aduse de-o corabie cu velă…



Ai încercat să-mi vinzi o…

eşti greu de desenat

mi-a spus cândva un pictor

care voia să-mi facă portretul

ai linii complicate

bombănea încruntat

până la…

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici chiar o oră,

Măcar  atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri…

Pe-o aripă de vis, în prag de seară,

iubiri trădate se întorc pe rând           …

Privește neaua moale din palma mea cea stângă!

Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,

Stau treze dulci alinturi, ce n-ar…

Măi, haiducule cu pană

La căciula cea rotată,

Adu-mi inima îndată

Și nu mi-o lăsa furată

De privirea ta…

Un palmier mi-a fost, prin secetă, iubirea.

Ea răscolea-n nisip după lumini și musturi 

Și se-mpingea spre cer de propriile-mi…

Străbate zări, le spintecă hotarul,

Pieptiș le sparge-n cioburi, ca furtuna,

Când s-a aprins în umbra serii luna,

Să-i guste, din fărașul ceții,…

Oglinda, ea e vinovată

că nu ţi-a spus ce dor purta o fată,

ce lacrimă-n privirea aplecată,

oglinda, ea e vinovată.

Oglinda doar, în ea stătea…

Vântu-și irosește vlaga pe lascivele câmpii,…

Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă,

Sperând să-naintez mai mult de-un cot

În trupul cald al verbului, să-not

Spre locul unde seva lui mă cheamă.

Înjgheb umil…

îmi creez tacticos o altă identitate,

un eu superior, desăvârșit,

căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,

începând cu oglinda din…