Zbor rotit ca o cale lactee,

pierzându-mă-n vastitatea gândului…

Arpegii de toamnă târzie

O frunză, în noapte, suspină

Din lacrimi se scurge rugină

Și plumb, și regret, și ftizie.

Cad ploi ca-ntr-un antic…

Tu, cerule, mi-ai fost de pază

Când căutam cuvinte-n lume.

Nu le-am găsit. Stăteau ascunse,

Ca un concert de constelații…

Doamne, fă să plouă peste tot pământul

rod să îmi aducă din prea plinu-i sfântul

și nu-mi lua în seamă azi vreo rugăciune,

n-am un mort în suflet, am o…

ziua de azi a venit ca o șoaptă îmbrăcată-n foșnet de frunze

în aerul ca pâinea…

mi-e dor de tine

și de noi...

ca de un râset de copil

ca de-o zăpadă de-altădat'

ca de o placă de vinil

ca de-o eternă depărtare

ca de-o…

ninge atât de frumos,

încât nimeni nu poate să-mi facă vreun rău.



după somnul ce-a ținut luni întregi,

credeam că înnebunesc

precum cei mai buni dintre…

pentru mine tinerețea

a devenit o legendă

unii spun…

treceau dimineţile pătate de somn

şi nu întrebam încotro

unele-mi zdrenţuiau fereastra cu lumină

şi-mi înstrăinau visele dezmăţate

curăţam cearşaful de…

Străbate zări, le spintecă hotarul,

Pieptiș le sparge-n cioburi, ca furtuna,

Când s-a aprins în umbra serii luna,

Să-i guste, din fărașul ceții,…

gândul meu devenit cuvânt

apoi sânge

apoi suflet pătat de…

Mi-i surată vie

din copilărie

și de atunci mă-ngână

oglinda nebună,

desenându-mi chipul,

măsurându-mi timpul.

Iată, dintr-odată,

oglinda-mi…

Un glas fără cuvinte din adâncul meu

ajunge nevăzut la margine de gânduri

pe…

Contemplu soarta lumii de pe-o creastă, …

mi-e tare frig acum, iubite…

aprind în mine o făclie;

îţi dau şi ţie una, uite,

aprinde-o! doar s-or cununa

a' noastre focuri, pe vecie…

e frig…

îți spun somn ușor

te țin în brațe să-ți suflu în păr să uiți de tot răul zilei

trecute

sunt ceasurile în care nici vântul nu mișcă pe străzi

o…

te-am așteptat ca pe-o împărtășanie

te-am căutat ani la rând pe drumuri neprietenoase

dar tu erai aici

faclă în întunericul necuvintelor mele

tu clipa…

deodată lumea noastră se rotea,

bezmetică părea, nepricepută,

ne ridica-n vârtej de peruzea

și ne-azvârlea în lanul de cucută 

otrava în clepsidră…

obosită de freamăt

marea-și înghite valurile

adormind printre scoici

şi iluzii de sare

stele aprind candelabre

închid pleoapele…