dar şi acel trup

tot de împrumut îmi era

verile lui

nu-şi mai puteau odihni amintirile

pe albul permanenţei

simt cum umbra mea

se răzbună…

neant răvăşit

peste amfiteatrele pădurii

stropii tactili împodobesc

tremurul timpului

cu mesaje de dincolo de crezuri

acoperite-n echinocţii

roadele…

glăsuitoare lacrima poetului

către focul zilei

îşi răsuceşte setea şi nesetea

grăbirea ei are

cele mai cadenţate amintiri

suitoare lacrima poetului

se divide în…

dimineaţa îşi potriveşte cumpătul

transformă vinul în apă

veciile ei efemere

ne răscolesc umbra sângelui

copii ca şi noi

îndurătoare metafore

se preling pe…

îmbrăţişat în culorile arşiţei

îmi abat cumpătul prin marile somnuri

nimeni nu mă cheamă

nimeni nu îmi răsfoieşte întoarcerile

din retinele mele se desfac…

ţi-am ales o toamnă rimată

surâsurile ei

se-ntreţes cu toate trecuturile

grai de clopote îi îmbrăţişează zborul

întotdeauna

port între coperţile pleoapelor…

rătăcit în propriul vis

am uitat să descopăr

că gratiile zilei mi-au rămas mici

că un triumf ciudat

îmi încolăcea izbeliştile

ca o întâmplare părăsită de…

furişul speranţei

a răzbit până la vămile făţişe ale frigului

acum pot să te recompun cu voce tare

doar dacă îţi mut povara absenţei

de pe o tâmplă pe…

nu ne putem iubi

stând spate în spate

dimineţile noastre

abia îşi mai cară numele

trupurile noastre trec unul prin celălalt

fără să se atingă

nu ne-am mai…

o dimineaţă din altă poveste

e gata să ne strige

însetarea ei

ne face să ne simţim contemporani

cu gândurile ce nu s-au născut încă

sângele martor…

dimineaţa

îşi schimbă brusc direcţia

somn de ape

nu ne mai împodobeşte decât pârgurile

din care cândva se înălţau semne

deşi ne-am născut odată cu focul…

în ochii bolnavi de uimire

ai dimineţii

s-a rătăcit vestea că

infinitul nu s-a inventat încă

de atâta clintire

somnul zeilor s-a transformat în atingeri

în…

voi care-aţi ars culori clocotite

în asprul vileag al retinei

numele voastre

cutremură subpământurile memoriei

acolo unde s-a scurs ochiul răului

departe de…

n-a rămas din finirea ta

decât paloarea unei şoapte

desfăşurată peste grafia nopţii

ştiu cine nu eşti

măşti pe-alese

se zvântă încă sub restrişti de…

s-a întâmplat demult

pe atunci nopţile îşi amestecau tăcerile

cu saţul fiecărei închipuiri

iar dimineţile aveau ferestre

în formă de ruguri

genele tale

erau…

ochii morţilor s-au întors

pânda lor s-a transformat

în dangăte desperecheate

uscăciunea lor

spintecă ordinea culorilor

groparii nu mai împart odihnă…

să nu jeleşti scrijeleşti

dimineţile unui adevăr

în pupila răsfrântă a lui

se deschid maree şi pârguri

acum când pe umerii anotimpului

înfloreşte de două ori mai…

de la o vreme

înving şi mor de câteva ori pe zi

încât nici eu nu mai ştiu

dacă sunt anotimp sau literă

de dimineaţă eram tânăr

furişată pe la încheieturile…

ca să iubeşti ai nevoie de lacrimi

şi poate-ţi va fi îndeajuns a ghici

că tresărirea întemniţată în noi

nu e decât răspunsul

unor umbre care n-au ars…

Vămi îngropate-n fecale de câine

Şi luna-n exil, prea mică, prea frică,

Coboară un cer, alt cer se ridică

Iar saltul lui azi se-adaugă-n mâine.

Seminţe, sentinţe,…