lumină oarbă raza lunii albă

starea noastră de umbră

cum roade din noi cât întuneric crește tiptil

și de câtă teamă și spaimă suntem cuprinși

gura mea de nisip…

Privirea ta – fluturi bătrâni

Ce părăsesc discret…

Abrupt

Drum abrupt, nedrept de abrupt,

înțeleptul îl ocolește,

poetul nu este un înțelept,

smârcuri pustii exprimă plictisul,

astfel se rup prietenii,

legături de…

Brațele mele se ridică spre cămașa albă a cerului,

sub care se conturează zâmbetul mamei

învăluită în năframa cu îngeri.

Îmi pune un sărut pe linia vieții.

Din el învăț…

disperările mele

se zbat ca nişte lilieci prinși într-o fantă de lumină

se cuibăresc sub coaste

şi aşteaptă să fie avortate cu urlete…

am trimis dragostea în exil

pe magica insulă a lui Ovidiu

unde soarele crește mai sus cu o octavă

iar răsăriturile sunt atât de cuminți

încât sparg valurile cu liniștea…

din ochii ei curg cristale de sfială

ca o pictură se-ntregeşte-n culori spulberate

pensula se joacă prin părul ei

apa îi sculptează…

Azi m-am uitat la mine.

Aveam fața întoarsă către Dumnezeu,

în timp ce tot corpul îmi era ocupat:

trebuia să țină în mâini viața.

Am admirat tabloul alcătuit…

Limba zideşte şi dinţii sfărâmă.

Dinţii sunt ghearele omului pe sub…

Mi-am proptit singurătatea de peretele tăcerii,

Obosită crunt de meciul din severul ring de box.

Plictisit, chiar antrenorul s-a opus apropierii

De pateticul refugiu, într-o…

deasupra inimii sălbatice 

e spațiul cuvintelor

liniștea îmbălsămează himere 

talisman sfințit

picătura de ploaie

păstrează mirosul…

Arde orizontul în chemări descătușate, 

e vremea să-l porți prin albastru, 

voi fi într-o…

Am venit să Te caut, Doamne,

de Ziua Floriilor prin Ierusalim.

( Porţile de cedru îşi ascund zăvoarele . )

Te-am căutat la marginea…

Regăsesc prin minte vremile cu ceață.

De ce oare anii nu au ham și frâuri?

Sunt și eu un picur strămutat de râuri

Spre oceanul celor ce-au…

Cât te iubesc, febrilă, o știe însăși marea,

Sub pura, diafana perdea de pescăruși,

Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea

Și florile plăpânde pe sobri, reci…

Oi fi cumva vreun fel de lut,

cum șuguind îmi…

în tinerețe balansam hore de stele pe umeri 

ținând morțiș să fiu părtașă la orice limbă care se naște 

de parcă năvălirea universului își găsea loc de sărbătoare 

tocmai la masa…

Nu știu cu firea lui de seamăn.

eu sunt cel rău, el - cel ales.

E greu să fii cu…

Nu cumva ca slovei să-i sfărâm

crudul tâlc, întredeschis abia,…