Văd în vis durerea cruntă a orașului ce moare,

Limbile de foc asupra-i ce dansează într-un joc.

Focul face din trecut, un prezent, din răzbunare,

Iar coșmarul se…

Spune-mi, spune-mi ca mai avem un  dincolo

al meu, al nostru

unde norii încă se bat cap în cap

și unde  nici ursitoarele nu-ndrăznesc s-ajungă

Doar spune-mi, că…

alergam pe alei pârguite

să prind fluturele galben

eram legată de pântecul toamnei

dansam în jurul ei

ca să-mi alung de sub piele frigul

erau atâtea cioburi în…

Tunetul căzut din norul strâmb

mi-amintea că încă este vară ,    

luna…

Nu-s multe poeme-n lume să mă-nvețe cum să plâng

si tristețea cum s-o lepăd, valul fricii cum să-l…

Te uită, dragul meu, cum toamna vine

Și sângerează-n mine un oftat!

Mi-atât de dor de gustul tău, uitat

Pe bobul cald al buzei mele pline!



Îmi urlă…

sunt cea mai fericită poveste

din toate câte s-au scris

sunt femeie

şi sunt vie

trupu-mi miroase a pâine

şi a pământ

uneori scrijelit…

În ziua-n care Dumnezeu îmi va vorbi,

Cocorii vor pleca înșiruiți.

Secundele, clepsidre vor opri,

Să-i ceară înapoi pe miruiți.

Se vor transla …

trebuie să existe un loc

și pentru noi

am vrut să-ți spun însă dormeai

cu lumina aprinsă femeie a niciunui

alt bărbat

îți dorești să fiu câteva zile pe an…

Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară

când umbrele sure ajung din trecut

pe…

pe uliţa copilăriei văd urme de tălpi crăpate

şi-atunci îmi spun: „cred că a trecut tata”

dar o stranie durere mă împietreşte

fiindcă tata nu poate să mai…

De la un timp, m-atrag acele creste- nstejărite, …

Ca gloanțele  în rafale reci, loveau în trup,

vorbele tale de rămas bun.

Au trecut ani sau secunde ?

Îmi părea că mușcam și din viața următoare

atunci…

de parcă m-ar întoarce o vrajă 

acasă ne batem cu perne îți povestesc

tot scot fitilul din lampă

până la adânci bătrâneți

cu apa de ploaie păstrată afară

te voi iubi precum un…

Țipetele sparg tăcerea plajei.

Mai adânc, mai adânc . . .

Nisipul se zbârcește de groază,

de groaza de a nu năvăli adâncul

să-i mute scoicile pe o…

bunica era maestrul meu de wellbeing…

am trimis poezia

ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul

bine stabilit

nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung

nu ştiţi dacă o să ajungă...

o să mă aşez…

totul căpăta în gura mea un gust persistent de lacrimi,

oare de ce viața începe și se termină cu un plâns?



ochii mei sunt doar ascunzișuri…

dimineţile treceau întotdeauna

la fel

îmi beam cafeaua

o amestecam cu puţină patimă

apoi îmi spuneam

că asta e…

Am învățat, în sfârșit, să trăiesc

într-o acoladă a destinului,

pe care, doar intuitiv, o numesc viață.

E ca un imens giratoriu,

ca o buclă în timp,

în…