''Acesta este orașul iubirilor

din piesele lui Shakespeare'',…

Undeva, când două clipe poposeau la o şuetă,

Te-au vorbit, iubito dragă, socotindu-te cochetă;

Eu, trecând pe lângă ele, trebuie să recunosc

Că m-am lăudat cu tine - şi le-am…

dimineaţa

îşi schimbă brusc direcţia

somn de ape

nu ne mai împodobeşte decât pârgurile

din care cândva se înălţau semne

deşi ne-am născut odată cu focul…

cobai sufletul scutură nori

de stele feniciene ploi africane

între mine și daimonul orb din tine

se risipesc clipe unse cu…

Fă spaima lămpii mai mică,

e-atâta otravă…

Dormi? Nu, nu mi-e frică,

Am doar insomnia trupului tău.

Oare aşa de străin trebuia să fii

Ca să pot să te cunosc?

Oricum nu cred că se mai face târziu

La mine în…

Azi am voie să fiu femeia ascunsă în poem 

primul gând și soarele portughez prins

în starea mea de saudade

Mariza cântă despre oamenii…

                                            In memoriam, Ion Roată, deputat în Divanul Ad-Hoc al Moldovei…

De plouă ori ninge, în mine nu-i iarnă,

Vuiește pământul a lacrimi de dor,

Se zbate pădurea în noi și răstoarnă

Mormane de frunze, pe-un gând călător.

Mi-e…

Se-aprinde-o partitură pe-o stea misterioasă

Și ce-nflorit e câmpul plecat în doi, la coasă!…

 cunoașterea de sine luminează fața întoarsă a lumii 

 se recompune în unicitatea palidă a cuvintelor 

 mulțimi avide descoperă stropii de sânge să înțeleagă nu pot

 singurătatea…

Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,

Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,

Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă,

Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de…

Elbe, poetul este râul…

Oriunde ai pleca, rămâi sculptat în mine,

Mi-ai despicat voința, precum un măr prea copt.

Mă lupt cu chipul tău ce pleacă și revine,

În…

Nu am primit iubire, mângâieri

respectul era doar o amăgire,

gustam în toiul nopţii din păreri

când visul începea să se deşire.

Treceam pe podul…

Se aprinde-un foc suplimentar,

pălălaie cu accent barbar.

Fiecare trosnet, de pălugă…

Dacă tu nu erai, poezie,

Câtă rouă pe buze-aș fi strâns,

Câte nopți de coșmar ar fi plâns,

Chiar trăind, nu m-aș fi simțit vie!

Dacă-n vers nu-mi găseam…

Tristeţea ară gândul ca un plug

şi leg de gene viaţa ca un fum,

încerc acelaşi verb să îl conjug

să nu se-ntoarcă nopţile din drum.

Şi nu te las sub pietrele din…