Omul care vede cu mâinile,

mi-a zis:

''Lasă-mă,

să-ți mai citesc încă o dată

fața ta.

Cu vârful degetelor,

mi se pare

că am atins

o…

Mergea pe străzi cu paşi de crin

Iar eu m-am poticnit puţin…

era mâine

şi în necuprinderea lui

creşteau nişte bolţi atât de limpezi

încât puteai să zideşti în ele

celelalte zile ale săptămânii

tu mă chemai în dosul…

*

M-am lepădat de mine,

mi-am aruncat picioarele, trupul,

pielea... ochii nu,

i-am păstrat. I-am îngropat în pământ.

A crescut un peşte,

un peşte…

      - repostare -

E Noaptea-Nvierii ce-aduce Lumină,

Îmi arde păcatul - agonică vreme,

O umbră se roagă, striveşte blesteme,

Se năruie…

- repostare -

O calpă tăcere apasă poveri;

Amarnice clipe vecernii alungă,

O toacă se-aude cum bate pe dungă

Şi sună un bucium a sfinte…

Statuia-şi smulge ochiul c-o unghie de ceară,                                             

Un ochi din infinitul rostogolit în sfere;

Secunda îl cufundă în vulva unei…

Ce umbră mi-i noaptea în largi piruete,

Aşază pe ziduri paftaua-i geroasă,

Mai ard luminare în ceţuri şi lasă,

Din steiuri de gheaţă, funingini ascete.

Ce…

A evadat? Dar ţi-au rămas piticii

Să-ţi joace rumba între sarsanale;

Prin iz de mici, din spaţii temporale,

Îţi scarpini odios buricu', Cici.

Acum priveşti în…

O stea îşi smulge albul din era glaciară,                                          

Un alb cum infinitul pe-o rază de lumină,

Iar timpul îl ascunde în „mintea de găină”

Ce un…

Mai strânge-mă la pieptul tău, iubite,

Rostește-mi în surdină poezii

La ceas confuz, cu stelele ivite

Pe cerul încărcat de nostalgii.

Să stăm așa, cuprinși, o…

Mi-e dor de tine, simplu, cum erai,

Cu sete de-a munci și de-a petrece,

Prea adâncit în grija pentru trai

Și neatent că viața ți se trece.

Când vesel, când…

Visez să sorb emoții din culoare,

Să-mi cânte infinitul în surdină,

Tăceri să schimb pe freamătul de floare

Și-apoi să zbor cu aripi de lumină.

În mine simt…

Stăpână salcie, îmi spune,…

privește calul acela care paște iarba primăverii 

din coama lui n-au căzut toate frunzele toamnei 

prin venele lui aleargă viforul iernii 

ascultă-l cum…

vara bea la cișmeaua singuratică precum un cuc 

orele își înfig unghiile patinate în rutină

răsar stele roșii pe felii de întuneric

tinerețea…

el tace

ca orele despletite de frustrări

cuvintele îi zboară spre sine 

într- o mișcare browniană 

mi-e dor de gustul cuvintelor nefardate

de zilele acelea…

Cu fiecare cântec se limpezește lumea

spre primul ei izvor

de undă…

Până unde să mă-ajung,

Să mă-mpung

În ochiul stâng,

Să mă strâng

De drum nătâng?

Până când să tot…

Am împărţit Eufratul în două.

Mie

mi-ai dat jumătatea…