februarie și ploile lui

care se țin scai de copacii…

Urla un lup în deal la Vâlcu

printre copaci

că nu ştiai pe und’ să calci

de frică-a nu te lua pământul

ieşise lumea cu făclii şi cu ciomege

că nu ştiai pe…

E noaptea flămândă de visele mele

suspină-n fereastră plăcute-adieri,

port lacrimi pe gene simţindu-le grele

pe umbra lăsată în clipa de ieri.

Eşti tot mai aproape de…

e neastâmpărat dumnezeul meu

da e mic și neastâmpărat

îmi recită poeziile

mă obosește de câteori le repetă

desenează cu creioanele mele colorate copaci

doar copaci cu…

Am iubit dintotdeauna ceasurile

cadranul lor îmi suspendă emoția asemenea unui copil

la gura primei ninsori

ce joc straniu creează limbile

adulmecând secundele…

Eu am scimbat destule lacrimi cristaline

ce te-au cules în ochi din gândurile vechi

şi nu mai ştiu de mult când este bine,

dacă-am pierdut cărări în suflete…

Sunteţi o apă şi-un pământ!…

 în jur e târziu

 de astă dată sau de fiecare dată

 rânjind ademenitor liniştea

 e în mine

 inutil

 drumul nu există

 viaţa e doar minutul în care iremediabil…

Priveşte afară şi spune-mi când plouă,

adună un fulger ce spintecă zarea,

dumineca asta împarte-o în două

şi trage perdeaua să-i văd frământarea.

Vorbeşte-mi încet de…

de Dragobete

soarele aruncă-n crâng

glasuri de păsări

e noapte între ani

un păianjen se caţără

pe întunericul din mine

strâng între palme…

Navetistă sunt, între cer și pământ.

Nu mă pot fixa pe o treaptă

a scării celeste și cad

din ce în ce mai…

ascult ecoul lãsat de cãderea lacrimilor

(chiar aşa doamne de ce oare cad lacrimile)

pe un gol de timp într-o clipã neînceputã

când nici dumnezeu nu mai este acasã în cerul sãu…

 în braţe-l ţin)

doar depărtarea asta îmi înmoaie vocea

cuvintele în lacrimi se ascund

de ce mă dor

nu am să-i spun

sughiţ de prunc la sân ca fructul…

străbat urme sparte de veacuri chemare

o viaţă…

Ești călător prin ceruri de poeme,

Îți duci pe umeri dragul și un pic

Din farmecul lupoaicelor boeme

Ce-ntineresc aproape din nimic.

Vei fi atent la saltul cu…

Viitor fluture, viermele.…

Bunul meu era o floare

avea cal şi-o vacă mare

şi un ochi de sticlă-avea

şi prin el lumea iubea

vedea-ntregul univers

sărbătoare-n care-a mers

cu grădina…

                                 “ Oraşul mic te fură-ncet

                                    Cu ale lui tăcute strade”…

sunt mai mică decât ultima mea pelerină

supravetuiesc defilând cu o poftă nebună de atingerea lumii

și vreau să învăț cum să respir poezia fără anestezic

numai sufletul iubitului…