Vezi tu, cum ninge sfârşitul pe cale,

Cum ne destramă toamna în păcate?

Tâmple ascund muribunde vocale,

Zac între noi albe-o mie de sate.

Cheamă pădurea în…

în diminețile în care

pe fugă-ncălecam pervazul

vedeam în…

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă…

am trecut hotarul,

înspre oază,

printre dune, însetat, fără de…

mere verzi mustinde

alergânde mere verzi

mi se rostogolesc pe retină

mă cheamă

cu o mie de sfori

vor să-mi lege poteca spre cer

cu râsete şi palme nepăsătoare…

 …

mai pun un lemn în foc,

mai suflu-n jar,

e miercuri azi și se mănâncă…

ce este cert și mă-nconjoară

în mine-i numai întâmplare;

ciudata lume din…

și nu se mai opresc,

bizare,

parcă-ncepură noi diluvii,

cisternele de…

și s-a înălțat deodată în crezul meu

o fortăreață

mă așteptam s-o întâlnesc dar poate mai târziu 

era așezată…

cobori

ca vremea mohorâtă

de parcă n-ar fi sărbătoare

înghesuind în…

când trece plugul

și răstoarnă,

brăzdarul intră parcă-n carne

și ca din pinteni de…

atâta țipăt pentru-o viață,

de multe ori cam anodină,

că nici n-a început…

Cum să cobor din mine, tată?

 Cum să sparg ceasul fragilor?

 Cum să arunc peste zidul cetății în care locuiesc

 bucăți de amurg, boabe de verde descântat

 sau resturi…

M-a vizitat din nou, subit, cu-aceeaşi nonşalanţă,

Un Eros de pe-un vraf de nori, căzut pe-o ambulanţă;

Voia să mă prezinte scurt zeiţei Afrodita,

Ce într-o palmă jar ţinea şi…

pe drumuri, tot pe drumuri,

printre turiști de marcă,

nu știi în care parte

să mai…

Am arat întreg ogorul, ne-am mândrit, cu el, mereu,

Eu eram semănătorul, tu erai ateul meu.

A crescut lanul cât casa, pe fereastră au intrat

Niște porumbei tomnatici,…

nagâți  îmi țiuie oricând

mă cuprind, așa, nostalgii

de cârlionți, de gestul…

potolește furtuna din  ocean și calcă apa

sub picior,

sfioasă,

te sufoci ca peștele-n…