Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din foșnetul troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă…

Poetul seamănă c-un râu primăvara

Plin ochi de stele nori și fulgere-n doi

Arta dă lumea de…

ea mătura fluturii de peste zi,

frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi.

ea îi mătura morți,

îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri,

galbeni, turcoaz și portocalii…

Asfalturi, tinichele străfundu-mi înconjoară

și-n lacrimi vii tăișul îl răsucesc. Eterul

ce-apusul nuanțează în sânge, ca-ntr-o doară,

îmi înfrățește slova cu umbra și…

oboseală; rigid între lespezi de lut…

 și stins pojarul privirii se-ndoaie,

când zgomotul dă năvală, hirsut,

ce liniște să mai…

aceste culori sângerii

pompate prin rădăcini

tainice

nevăzute

și flămânde

ale pământului

îmi colorează sufletul obosit

de atâta așteptare

a…

Limba română 

Limba noastră românească –

Imn de slavă și iubire,

Muzică, dar fără mască,

Bob de aur în trăire…

Simți vântul, fostule călător?

ce te-ai prefăcut în stană de piatră

și te-ai pătruns în stânca milenară,

împovărându-i crestele...

Simți acel miros, al zărilor…

Într-un tablou cu dimineți tardive

Și-a înălțat și visul meu decorul –

Infatuări cu „tentă“ de Maldive,

Realității dându-i cu piciorul.

Dezavuând scenarii…

"Distinşi poeţi",  de dincolo de nori,…

Am zilele frumoase chiar dacă nu e soare,

Prietenă-s cu gerul, cu zloata şi furtuna,

Când ninge ori când plouă – aceeaşi sărbătoare;

Fierbe pământul vara? Mie îmi e…

fără să-mi ciobesc partea de rațiune

intru cu tălpile goale în răsărit    

mă-nminunez că respir

și aerul străbate furtunile din…

Umblând în cuibul mierlei

            (prozopoem)

    …

șoptesc un poem

pe scara trenului

un covoraș roșu

străpuns de tocul tău

cui

să-mi las cuvintele

în grijă să zboare

prin ceața peronului

un…

la sfârșitul nopții

tăiam drumuri în ochiul de sare

în timp ce lacrimile ne plângeau

ca niște

bocitoare veșnice așezate cu grijă

la căpătâiul timpului mirosind a…

poposesc uneori

în trecutele cuvinte

scorburi de lumină

din care cântă

umbra

râd și plâng

oglinzi

cu imagini…

căci aveau faţa curată

miroseau a lapte de capră

a stâncă veche şi a flori-de-colţ

pe palma lor era scris ceva

ce mie nu mi se arăta

cred că era vârsta…

S-au cumințit mările, vor mângâia mătcile, tu așezi timpul nostru

într-o fotografie de august,

împreună cu toate luminile verii,

cu pasărea spin pornită să zboare peste…