Lumină licărită-n ram,

Mi-ai fost Luceafăr și-ţi eram

Cântecul mării din ghioc,…

Mă gândeam că iarna

dacă o vor paşte

caii de jăratec

sau un foc abstract

şi cenuşa lumii

gura o să caşte

pe dezghețul nostru

într-un ultim…

Aici nu!

Poate…

ACATIST

De un timp lângă mine s-a mutat EA

La început nici nu mă cunoştea

Îşi luase peste drum, o casă

Spunea că vrea să fie mică dar spaţioasă

Am mai vorbit apoi de la…

despre steaua care n-a ajuns

am deschis fereastra

și i-am zis sufletului: a sosit timpul!

iată, casa goală

visele mele risipite prin lume ca…

Mă sugrumă nodul neputinței mele

Amuțește-n mine cânt de filomele,

Aerul meu drămuit are chip de fiară,

Colții săi…

O pasăre fantastică poema deveni,

de vânători ucisă nainte de născare,

târătă prin piața negustorilor de zare,

pe unde…

Au re'nviat pădurile barbare

şi, din străvechi războaie de ţesut,

un stol de-albastre păsări stilizate

străfulgeră în zori văzduhul…

Era o iarnă spre amiază.

Omătul se-așternuse binișor. Sau poate-și răsfira

de…

Îngălbenită-i frunza, mi-e pasul ostenit,

Un scâncet pare ziua sub cerul de granit.

O vrabie își cată culcuș în pomul trist,

Un soare în derivă mai dă un…

       Ochii-mi  sunt 

       într-o revărsare 

       continuă

       căușul palmelor

       a…

Prin orologiul razelor solare

curg pterozauri călători pe timpuri;

Își proiectează umbre pe nisipuri

cu-aripile de vânt -…

O ceață densă vălurea vărsarea,

de parcă munți de cretă creșteau necontenit;

ocean de așteptare mi-era timpul

curgând…

Plouă-n Moesia* cu lacrimi de sfinți;

Pe troianele verzi, stejarii cuminți,

cu vechi rădăcini, se preling bizantin

prin frânte bazilici, în…

se așezase pe iarba uscată se prefăcea că stă la soare dar sigur medita

de la o vreme refuza să mă însoțească peste tot

părea derutată dar nu avea încotro…

O frunză n-a mai vrut să cadă

Pe-un ruginiu covor din stradă.…

(sonet)

Septembrie, focar de insomnie!

O frunză, în cădere, stă să plângă,

Iar vrerea mea se tânguie nătângă

Sub soarele ce arde-n…

incolor cazi dintr-un țurțure

o lacrimă învinsă lăsând în urmă

cârduri de aburi

și de răni infidele ...

te izbești de resturile albului

abia transformat de cer în noroi…

lumea noastră nu mai încape de mult într-o coajă de ghindă

când se face frig știm cum e să trăiești în…