îţi mişti mâinile

cu atâta graţie

pare că dai mereu la o parte

pânze de păianjen 

cu grijă să nu le tulburi

Mă străduiesc să-ţi fiu iertare şi cuvânt,

amurguri revărsate în mări necunoscute,

căderi de stele-ascunse în adieri de vănt

prin toate câte sunt şi astăzi par…

eu sunt rod

tu

rădăcină

veșnicie de lumină

vis de Dumnezeu

c-o mână înfiptă-n cer

și-alta-n țărână

eu sunt șoapta

iar tu graiul

clipa ce deschide…

Toamna inimilor bete cântă pe sub felinare

Adăpându-și fericită sufletul în zbor de…

Undeva un poet privește în gol. Un roi de albine îi trece prin suflet.

Îl lasă acolo, știe ca va avea miere

pentru litere dulci. Privește în gol și scrie.

Scrie cu…

hai

vino să zbori

mi-ai spus

şi-ai întins

pe sub nori

în apus

peste munţi

praf de cuvinte

cerul a nins

cu blajini şi cărunţi

potecii…

La margine de curcubeu

E o coloană de lumină;

Acolo îngerii se-nclină

Sub pavăza lui Dumnezeu.

În căutare de…

Cu siguranță că și bătrânul cu ochi verzi a iubit cândva.

Trage amintirile în piept odată cu fumul de țigară,

apoi le aruncă în vârtejul…

dacă privirea mea ar avea mâini

tu mi-ai scăpa printre degete

ca o rază de soare

ce trece mai departe

prin fante

(elidă)

Ning zăpezi întârziate, pieptul cerului e-o rană…

Străinul din tâmplele mele

În ploi decupează albastru,

Mă poartă pe gândul sihastru

Şi pavăză pune-ntre stele.

Când patimi de rod îmi sunt iele,

Dansând peste…

Ești luna mea din gânduri, am renăscut, luceafăr,

Ni-e cerul adăpostul, în suflet când e frig;

Cu visele pe umeri, mi-e răsăritul teafăr,

Un lan de aforisme-i cuvântul, când…

(elidă)

O toamnă rece mă încearcă, petrificând al meu cuvânt

Aleargă timpul ca un vaier și nu mai pot să te încânt.

În plânset nesfârșit de…

Se înveșmântează-n umbre casele dintre coline,

Noaptea rece, nepoftită, se…

Orașul meu are pantofi verzi.

Mă îmbrățișează în fiecare dimineață

îngenunchează în rugăciune,

pregătește ochelarii de soare și pornește să numere străzile.

Când ajunge…

Vezi tu, cum ninge sfârşitul pe cale,

Cum ne destramă toamna în păcate?

Tâmple ascund muribunde vocale,

Zac între noi albe-o mie de sate.

Cheamă pădurea în…

Egotică, urc trepte, cu fulgii fac rocadă,

A iernilor crăiasă* sperând să o-ntâlnesc,

Îmi pierd "din" echilibru, m-agăţ de balustradă,

Cu ultime resurse, ciulini din mine…

știu că m-ai văzut întotdeauna ca pe un aristocrat

mama a stat cu regele la…

privirea mea

te-a decupat de pe cer

mergând din stea în stea

pe linie punctată

n-am să spun nimănui despre tine

las vorbirea înfometată

până când…

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă…