zilele mele sunt legate

cu frunze de brusturi

unse cu mierea albinelor sălbatice

secate de pudibonderii

atârnă perplexe

la ferestre spălate temeinic

alunecă…

sufletul meu

 o lacrimă

 pe obrazul  cerului

 în mine cresc ploi

 se rup zăgazuri

 de prea-albastru

 numai…

din furtuna de vise

o frunză de aur

sapă

în piramida vieții

până când

zeii sunt transformați

în cascade

de înțelepciune

tulpina a prins…

Sunt tot ai noştri la putere…

Când nu mai pot tăcerii să-i răsucesc fuiorul

și-n lacrimi să mai depăn ai sufletului nori,

pe-o foaie albă mâna răstălmăcindu-mi dorul,

poveștii îi dă viață, țesând în prag de…

dimineaţa văpaie

se descompune într-o ceaţă de sunete

descrescătoare în noi

ca o poartă ce trece printr-o altă poartă

ne închinăm la o icoană

ce n-a fost pictată…

în răspântii de lumină

ceas al amurgului

totul se clatină…

Printr-un veac atins de sete amândoi am colindat, 

Nimeni n-a urcat ca tine pe un gând filigranat;

Mi-ai adus izvoare-n suflet cât cu visul nu cuprinzi,

Iar acum întreg…

Să nu mă-ntrebi de mâine sângerează

Pe-un azi rănit în ciobul unui plâns, 

Nici câte clipe sunt dintr-o amiază, 

În care mărăcinii m-au…

Măi crâşmare, ad-o sticlă, nu am bani, dar împrumut…

S-a surpat aseară malul

tulburând apa-n izvor,

şi-am cules din umbre valul

rămas trist şi gânditor.

Vântul adormit în ramuri

s-a ascuns fără să…

Legată-s de mâini cu simțirea, de gânduri

cu firul subțire-al tăcerilor seci, 

perfuzez sentimente timide în rânduri,

cald poem se prelinge. Prin…

citesc fericirea cu ochii libelulei

sunt câmpuri unde florile pasc

liniștea pământului

strigătul culorilor hibernează în tine

șevalete revarsă albul perfid între noi …

să stăm de vorbă pentru două zile

cu moartea noastră ce acum se naște

imperii de minute risipite

ne-au obligat să naștem

fiind în…

Sărim de pe versanții unei dureri nescrise,

Prin inimi trec semințe, bătrâne de mirări,

Încolăcim iluzii, pe-un gât de manuscrise,

Sărutul ploii…

 mi-ar fi fost mult mai…

te privesc să-ţi culeg zâmbetul

şuviţa rebelă căzută pe frunte

păsări descătuşate îşi fac de cap

în cerul somnului tău

te adun în căuşul ochilor

 să-ţi…

 în lipsa vederii

 simt scoarța copacilor

 ca pe o brazdă vie

 rădăcinile acestora sapă

 galerii diogenice

 cresc aripile…

palma se deschide

o fărâmă de cer cade în ea

apoi pumnul întemnițează un strop divin

și printre degete lasă curgerea să se elibereze…

respiră-mă

aspiră-mă

 încet

ca pe un praf

obraznic

alb

încăpăţânat

să crească din nimic

(pe buzele tale aseptice)



lasă-mă…