Haiku (I)

Ciclu început;

Voința luminilor:

Floarea de pe câmp.

Haiku (II)

Flacară blândă,

Stăpână a soarelui,…

ai etichetat perfect singura noastră amuletă

acum trimite-o nopții

spitalul e aproape iar dacă vameșii vor opri fluviul

pe care am aruncat câteva gânduri în forță

voi…

vrăbii impertinente

îşi dispută pâinea mea aburindă jertfită

furnici masochiste clădesc temerar muşuroaie

pe epiderma ta translucidă

sunt ciori care-mi fură din palmă…

Tu erai acolo

eu eram aici

prizonieri ai depărtării

cu disperarea sortită de-a nu ne avea

căutam un…

Ne-nchidem visele în colivie

Şi le-ngropăm în propria cenuşă,

Dar le stropim cu mir şi apă vie

Când scârţie tăcerea lângă uşă.

Ne mai rămâne înc-un pas în…

Mă poţi privi în ochi să-mi spui:

− Da, am furat sufletul tău,

Am scris pe el: „al nimănui”

Şi ce-i „…

Fost-am eu cândva poet de rând…

Ziua cade îngenunchiată-n noapte

o durere difuză îşi înfige spinii

sub armura albă a tâmplelor

vibrează-n limpezimea falsă a…

numele

este testamentul

existenței noastre

suntem născuți

în fiecare literă

însămânțată

pe buze

în gheața

timpului

topit în…

Noi suntem două păsări călătoare,…

Femeie te-asemeni cu marea,

Trădată-n furtuni câteodată,

Dar ţii răsăritul şi zarea

Pe umeri, cu răni, sfâşiată.

Când eşti tulburată-n străfunduri

Ai vrea să…

fereastra unde porumbei exersau zborul

masca temerar goliciunea

parcă nu ne mai dezbrăcasem

de cuvinte niciodată

gura ta îmi spunea

să apun ca o lună deșartă

îmi…

vorbele  îmbrăcate fastuos

zboară de la cer la un cuib de cuci

sufletul  iederă se cațără pe niște amintiri

amăgirea dăltuiește  viitorul  tristă

ca o verigă…

I

astăzi vei fi vestala cu sânge răsăritean mi-ai zis

ai grijă

iuda împarte ofrandele

are o privighetoare pe umăr și nu stăpânește…

Haiku (V)

ochi de lup flămând

în bezna pădurii…

zilele mele sunt legate

cu frunze de brusturi

unse cu mierea albinelor sălbatice

secate de pudibonderii

atârnă perplexe

la ferestre spălate temeinic

alunecă…

sufletul meu

 o lacrimă

 pe obrazul  cerului

 în mine cresc ploi

 se rup zăgazuri

 de prea-albastru

 numai…

din furtuna de vise

o frunză de aur

sapă

în piramida vieții

până când

zeii sunt transformați

în cascade

de înțelepciune

tulpina a prins…

Sunt tot ai noştri la putere…

Când nu mai pot tăcerii să-i răsucesc fuiorul

și-n lacrimi să mai depăn ai sufletului nori,

pe-o foaie albă mâna răstălmăcindu-mi dorul,

poveștii îi dă viață, țesând în prag de…

dimineaţa văpaie

se descompune într-o ceaţă de sunete

descrescătoare în noi

ca o poartă ce trece printr-o altă poartă

ne închinăm la o icoană

ce n-a fost pictată…