voiaj

[Dinca Valerian]

nasc ramurile frunze ce stăruiesc să cadă
când vântul bate cinic în soarele cu dinți
prin zodiile scrise nu-i vreme de rocadă
cu drumuri pustiite scăpate din credinți

ne răspândim prin clipe uitate să prevadă
dorințe răsucite în fumuri de țigări
cu inimi descleiate tânjim după dovadă
că am cărat bagaje tot rătăcind prin gări

lumină felinare sub streașina de gheață
peroane răscolite de gândurile vechi
prea strânși în uniforme acarii ne dezgheață
vagoane către linii cu numere perechi


la piept fără eșarfe vom năvăli în hoarde
spre case de bilete mânați prin caroiaj
e ultima strigare în față noastră arde
un tren care ne poartă aiurea în voiaj

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr  Nu trebuie sa fim tristi intotdeauna. In gara unii pleaca, altii vin ... Multe multumiri pentru apreciere

[Vasilisia Lazăr]

Întotdeauna m-au întristat gările, trenurile... Le-am asociat mereu cu despărțirile, poate de aceea. Dar poezia e reușită. 

[Valeria Merca]

O poezie reușită, sub toate aspectele: prozodie, conținut, mesaj. Nu spun că e greșit, dar îmi permit să vă dau o sugestie: feriți-vă de aglomerarea de verbe, un exemplu este primul vers în care aveți trei verbe. 

Cu plăcerea lecturii!

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Este un adevar in ceea ce spui, ”cada - când” nu da prea bine, dar trebuie schimbata rima la doua versuri care se termina in cada, si este mult prea complicat. Ramane asa, oricum sunt total impotriva lucrurilor perfecte si daca as face un lucru perfect n-as mai fi eu. Chiar si legea calitatii statueaza ca un lucru nu trebuie facut mai bun decat trebuie. Multumesc pentru amabilitatea de a parcurge textul meu si pentru comentariile incurajatoare

[Sofia Sincă]

Viața ca un voiaj cu trenul... Stații, gări, tuneluri, întreruperi de linie, trenuri pierdute. E bine când prinzi, cel puțin ultimul tren. Poem admirabil, împovărat cu destinul. Metafore strălucite, ce cuprind fiori lirici.

 vântul bate cinic în soarele cu dinți - mi-a plăcut în mod deosebit.

Deși acel, când urmat după cadă, nu dă prea bine.

Am citit și mi-a plăcut mult,

Sofi

[Dinca Valerian]

@Chris   Foarte multumesc pentru comentariu si apreciere.

[Chris]

senzatia aceea de gri, de rece, de lume neprietenoasa, urcati in trenul vietii, uneori inghesuiti, fara sa stim unde mergem...

nefrumosul, din nou, citit cu placere...