Voi sunteți puterea

[BOTICI GABRIELA]

Sonet  CXI 

 

Când frica însoțește mulțimile flămânde

Iar groaza că un mâine va fi mai rău ca azi

Întunecă gândirea și nu mai poți să scazi

Curajul de-a fi tare din multele osânde.

 

Când foamea te ucide și-n umbra ei decazi

Durerea e cuprinsă de răni prea sângerânde

Iar vorbele îngheață, tăcerea le ascunde

Te lași călcat de alții, greu te ridici când cazi.

 

Voi, suflete curate, nu vă lăsați mințite!

Căci cei ce doar doboară în veci asta vor face

Și vor sădi doar teamă, să poată să profite

 

Că stăpânesc cireada prin uneltiri rapace,

Dar nu uitați că forța stă-n spirite unite

Iar voi sunteți PUTEREA, nu doar făpturi buimace!

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos. Mulțumesc pentru sonetul postat. Foarte frumos. Ma bucur că împărtășim aceeași dragoste a sonetului.

[Stanescu Valentin]

Gabriela, bine ai revenit cu sonetul aceste mustind de adevăruri. Gândurile ţi se aşază foarte frumos în tiparul greu al sonetului. Citesc cuvintele tale pline de multiple înţelesuri şi admir tăria gândului tău. Lumea se îndreaptă greu spre lumină. Sperăm să prindem începutul unei noi ere...

 

Cine? Cui?

 

Cine-mi ispiteşte firea? Cine-mi fură energia?

Cine-mi limitează visul când acesta mă mângâie?

Cine are vorba dulce  când şi-ascunde viclenia?

Cui i-e frică de Lumină? Cui i-e frică de tămâie?

 

Haos e în lumea toată, dirijat din întuneric,

iar un tip nou de sclavie fură Suflete slăbite

prinse-n turma mondială fiecare-n cod numeric

având stabilit programu-n cuşca Minţii convertite.

 

Omenirea-i la răscruce, altă eră desfăşoară

energiile multiple, din galaxii spre tot ce-i viu,

Conştinţa-n fiecare va scăpa de o povară...

 

Alt tipar se făureşte, se rescrie-acum genomul,

planurile vieţii noastre fi-vor altfel regândite

când vom trece prin durere către cel ce va fi OMUL!