Vitraliu (soției mele, suflet deosebit)

[Ion Lazăr da Coza]

                         Vitraliu

                              soției mele, suflet deosebit

 

Nebun am fost

Și-am spart,

Din catedrala păgână,

Vitraliul ce te reprezenta.

Printre cioburi ți-am găsit ochii

Și-am privit lumea cu ei –

Chiar există atâta culoare?

Prin ciobul-zâmbet

Am salutat cocorii întorcându-se

În primăveri ce le-am crezut uscate.

Brațele ți-erau pline de cântece noi.

Prin sâni i-am văzut

Pe toți bărbații care ți i-au mângâiat

Și ți i-au dorit

(Eu eram mult mai aproape decât aș fi crezut,

Și excelam prin perspectivă!)

Coapsele – un Stradivarius pe care aluneca, divin, un arcuș del Gesù.

Genunchii tremurau de parcă te duceai la prima întâlnire

– Încă erai fecioară –

Gleznele, subțiri, le-am pierdut

În molozul din aripi de îngeri.

Nebun am fost…

Prin părul negru

Am vrut să privesc o eclipsă

Consemnată în oracole,

Dar mi-am văzut sufletul,

Îngenuncheat în catedrala păgână,

Iubind.

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Ioan, poezia e scrisă de ceva timp, însă am așteptat să intri tu într-o pasă ceva mai neagră, ca să-mi fie și mie luată în seamă poezia de dragoste. Văzând că situația se agravează, am riscat și-am postat-o. (Măcar mâine nu posta poezii de dragoste. Te rooog!)

[Bonnie Mihali]

Vasilisia cred că  e o fericită!!! Atâta iubire mai rar în zilele noastre... şi atât de colorată, chiar dacă se strecoară şi un strop de gelozie...

Prin sâni i-am văzut

Pe toți bărbații care ți i-au mângâiat

Și ți i-au dorit

[Ion Lazăr da Coza]

George, cu absența punctului final... ce să zic? Nu mi l-a luat copy-paste-ul. Dar o fi un semn (care-s trei):

1. Lasă imaginația cititorului să zboare;
2. Vor mai urma și alte poezii de dragoste;
3. Dragostea mea pentru muză nu are final.

Ce zici, merită să pun punctul?

De răzbunare nu poate fi vorba. La câți bărbați i-au admirat (pe dinafară!) ar trebui să fac măcel. (Și nici tu n-ai scăpa!)

Cu ți-urile... Fii și tu mai îngăduitor.

Îmbrățișări!

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, se vede că ești „pățită”, că prea le știi ca din viață! :)

Mulțumesc, scumpo!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Iris, pentru popas și pentru sublinierea unei idei din poezia mea.

Îmbrățișări!

[Sofia Sincă]

Ion da Coza, ţi-a trebui cam un an şi jumătate pentru aţi reveni, pentru a regăsi inspiraţia. Şi uite ce a ieşit! Universul feminin ridicat la rang de zeiţă a perfecţiunii, cea vulnerabilă şi graţioasă, cea care dă tonul în toate, inclusiv la poezie, adorată şi adulată deopotrivă.

Şi se numeşte soţia poetului, universul lui. Norocosule!

Superb! Vrăjit vers!

Sofy

[Chris]

Superb! Ee, când se scrie din dragoste şi pentru dragoste deja se schimbă datele problemei! :))) Prin vitraliul iubirii întotdeauna lumea o să fie mai colorată şi mai frumoasă. Iubirea scoate frumosul din noi şi ni-l agaţă de gât să-l vadă toată lumea! :))))))))