Om cu ceva cheag, se credea el,
Moș Stan Dumitru
– Ăștia îi ziceau Diunmetru,
fiind scund ca un prâsnel –
Era vădăoi. De când? Pustia știe!
Punea, ca ziliere, vădane,
Muieri scăpătate ori fete de măritat.
Pândea, bejleaga,
Un genunchi dezvelit,
O țâță mai la vedere.
N-ar fi dat
O vânturușcă de făină
Cuiva pentru poftele lui
Nici dacă-i înfundai
Cu ardei iuți cabalaia…
O tocmise pentru acea zi
Pe Mărica lu’ Șucu,
Dar ea venise cu verișoară-sa,
Mulțumite amândouă că vor avea,
Câteva duminici la rând,
Bani de intrat la horă.
Moșu’ era cu treabă la târlă,
Ca apoi, seara, să aducă pentru focul iernii
O căruță de crengi brezite din timp.
În cântatul cocoșilor, înjugase vacile
– boii erau prea „grei” pentru el…
de la vaci mai un vițel, mai o lingură de lapte –
Și plecase fără să aștepte fetele, dar
Faraoancele adăstau deja
La gura uliței, luându-i bucuria
Bucuria lui scrântită
De a le muștrului lenea.
Târla-i târlă
Cocoțată exact pe greabăn de drac
Uitat pe coclauri,
Dar vacile nu se prea opinteau
Pe pripor căci,
De lemn fiind și nu ghioci,
Căruța, doar din cele două dricuri, era ușoară
Ca un uger gol.
Trăgându-le de funia din coarne,
Moșu’ le vorbea vacilor,
Mai ceva ca popa Gâtuitul
Babelor cu păr în urechi,
Despre lumea asta stricată.
De atâta hurducătură, cuiul dricului
Din spate, ca degetul nefârtatelui
Din burta arcei lui Noe, a ieșit,
Ca asta să se-nece,
Și dricul a rămas de căruță taman
La glezna priporului.
Fetele chițăiau
Chițăiau de se stricau la burtă.
Simțindu-se sfidat, moșul predica și mai
Dihai.
Ajuns pe ceafa dealului,
Unde se făcea un șes
Prâsnelul nostru dori să se urce în căruță…
De parcă mâncase toată viața
Numai flori de liliac,
Și nu dintre cele cu trei foi,
Fața-i deveni albastră.
Ridicând mâinile spre cer,
Privind când la joiane
Când la drăgaice,
Întrebă cu ochii umezi, a ciudă și-a neputință:
– Dacă astea-s vaci, Doamne,
Astelalte, două, ce-s?
vânturușcă = căuș, copaie mică, cancioc de lemn;
cabalaie = horn.
poze ajutătoare:
Adaugă un comentariu
Dragă Stănică, iată gândul meu de început cu care am plecat la drum:
Încep acest proiect, pe care l-am numit (poate provizoriu, poate definitiv) La Ghizunie (accentul pe ultimul i), în speranța unei reușite sau dintr-o inconștiență condamnabilă. În Epigon, poezie pilot, mi-am expus pe scurt intențiile, recunoscându-mi statutul de epigon al marelui Marin Sorescu, cel din ciclul La Lilieci. Sigur, nu am harul doljeanului, el cultivând anti-prozodia, ca stare poetică prin revers, discursul voit prozaic și oralitatea țărănească. Mie-mi cam lipsesc toate acestea… doar dragostea pentru consătenii mei îmi e păcatul. Oare ajunge? Aștept, cu foarte mult interes, părerile voastre.
Și acum încerc niște răspunsuri mai aplicate. Redau întâi un dialog absolut real (care a făcut carieră prin „almanahele” din anii optzeci) dintre doi poeți:
- Auzi, colega, ai citit ultimul roman al amicului nostru X?
- Eu citesc numai poezie!
Ei bine, prin ceea ce fac, vreau să întind o capcană celor care citesc numai poezie, arătându-le că și proza e frumoasă. De partea cealaltă, grăbiții cititori de proză găsesc esență epică în poeziile mele. Nu mă-ntreba de poeții/scriitorii care nu citesc nimic... D-zeu cu mila.
Știind că fac un sacrilegiu, pentru care-mi cer anticipat iertare, și poezia Trei, Doamne, și toți trei, de exemplu, dacă am „dezlega-o” din chingile prozodiei și am umbla puțin la topică, ar ieși un superb poem în proză, sau chiar o proză superbă. Te întreb atunci: unde-i granița dintre poezie și proză? Însăși apariția La Lilieci a lui Sorescu a stârnit controverse printre critici, unii nici astăzi nu atribuie statutul de poezie acestor scrieri...
Un alt aspect ar fi că eu am două volume de povestiri ample, zic eu, din viața satului și parcă nu-mi vine mie la socoteală să mă prezint în fața cititorilor cu „firimituri”, tot din viața satului, întinse pe o jumătate de pagină, dar și să renunț la aceste crâmpeie de viață sătească ar fi păcat.
La urma urmei, proiectul e în lucru și de aceea evoluția lui o fac publică pentru a afla păreri și sugestii.
Mulțumesc, Stănică.
Dragă Lisia, fetele chițăiau ca să se răzbune pe moșul ipocrit. El una predica, dar alta practica. Și-apoi în toți zace un sâmbure de cinism nevinovat - dacă vedem o coajă de banană pe trotuar, nu ne aplecăm s-o ducem la coș, nici nu atragem atenția trecătorilor de pericol, în schimb tragem cu coada ochiului să vedem cum alunecă cineva, și asta pentru o porție de râs, fără a ne gândi că o căzătură ar putea fi fatală. „Faraoancele” mele nu pun viața nimănui în pericol. Îngeri, nu fete! Că au și-un pic de cornițe... discutăm altădată. :)
Cam asta am urmărit, dragă Mihaela Popa, să descrețesc frunțile. Că dor fălcile, asta-i altceva.
Îmbrățișări.
:))) Drăcoaicele, în loc să-l anunțe pe moș de dandana, ele chițăiau... Hmmm, da' se poate așa ceva?
Mi-a plăcut mult. Umorul, regionalismele, totul.
Felicitări!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE