Umiliți pentru credință

[Nădejde Angelina]

“Stefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Archimandritului

Toată grija schitului”

Ridică-te din mormânt

Că ateii ne-au înfrânt.

Nu ne-au prigonit tătarii

Cum o fac azi demnitarii, 

Ne-au încătușat credința

Și-am rămas cu umilința

De-a ne închina cu toții

Prin zăbrele-n fața porții.

 

Lacăte atârnă grele

De  altarul  țării mele,

Schiturile-s zăvorâte

Și-n altarele  cernite

Hristos Domnul ne-ndeamnă

Către Cină Cea de Taină,

Însă prinși în roata morții

Ne împărtășim ca hoții.

 

Stăm în frig, bătuți de vânt,

Aplecați pân’ la pământ

Sub un cer de ploi răsfrânt

Și,  adeseori – plângând.

Din bisericile goale

Sfinții noștri din icoane

Ne privesc cu mare jale…

Unde ești tu, Ștefan Doamne?

 

Lasă Putna–nfloritoare,

Pune strajă la hotare

Și ne scapă dacă poți

De netrebnici și de hoți,

De păgâni și  farisei

Și conducători atei.

Pune iar în fruntea țării

Oameni nesupuși trădării,

Drepți, cinstiți făr’ de ocară,

Iubitori de neam și țară,

Să cunoască, să iubească

Și credința strămoșească.

 

Știu că-ți cer cam mult,  stăpâne,

Dar mă tem că fără tine

Vom fi-nvinși de-amărăciune.

Umiliți și-n resemnare

Va pieri între hotare

Și credința ziditoare.

 

 

[Valeria Merca]

Un strigăt dintr-un suflet sensibil, o dorință de reîntoarcere la credință și onestitate, la adevăratul patriotism, prin invocarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt!

Pe mine m-a cucerit această poezie.

[Sofia Sincă]

Versificație în stil popular, cu tema lipsei forțate a enoriașilor din biserici. Ce să-i faci? COVID-ul... Vremurile, împrejurările ne obligă. Asta nu oprește de la credință pe nimeni sau de la lipsa ei. Spui tu, Că ateii ne-au înfrânt. Nu, atei au fost și vor fi întotdeauna. Dimpotrivă, acum sunt mai mulți credincioși, decât înainte de 89.

Dar este doar părerea mea,

Sofi