Tu ești

[Adina Speranta]

Mi-ești viscolul ce mă împarte-n două,
mi-ești bucurie, dar și întristare,
când pleci, mă doare, și ce tragic plouă
urgia cruntă-a nepăsării tale.

Mi-ai dăruit dorința ce mă arde
în universul tău când m-ai atras, 
în lumea asta nu mai știu ce-i moarte
și înfloresc în fiecare ceas.

Ești cântecul dorit care mă cheamă
(în mine, iarăși, tu, Irod, trăiești!)
m-ai rupt în două, dragoste și dramă,
în două jumătăți în care mi-ești!

[Adina Speranta]

E bine și așa, Vasilisia :))

Cu drag! 

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place ultima strofă.

[Adina Speranta]

Mulțumesc, doamna Sofia, e cam simpluț, așa e :) ...Apreciez sinceritatea  :) Cu drag! 

Mulțumesc, Ion ...poate era mai bine să fie doar acest distih, nu? :)) Cu drag! 

Mulțumesc, Valeria, ai dreptate, și toți aveți , dealtfel.  Te pupic, cu drag! :) 

Mulțumesc, domnule Leșe, pentru empatie  :) 

[Ion Lazăr da Coza]

Rețin v1 și v1o.

da Coza

[Sofia Sincă]

Fără a mă lega de prozodie, deoarece s-a spus, mă leg de text și spun că e bătut de banalitate. E aidoma acelor catrene pe care le numeam nou amintiri și le scriam la final de scrisorică...

Sofi

[Valeria Merca]

Un text care, la prima lectură, emană sensibilitate. Ai câteva ruperi de ritm, Adina, începând chiar cu  începutul prin acel mi-ești. Știu că nu-ți plac încorsetările, dovadă și rima mai puțin reușită pe alocuri.

Dar am citit cu interes și plăcere.

[Crinu Sorin Leşe]

Sensibil. Place! :)

[Adina Speranta]

Nu vă contrazic,  una caldă, una rece...:) 

Aș vrea să aflu totuși celelalte greșeli, pe cele prozodice le cunosc, dar poate mă ajută ceilalți colegi :) 

Zi frumoasă, cu drag! :)