Trandafirul (rondel)

[Gheorghe Pârlea]

Cum oare nasc în tine, trandafire,

Și spinul crud, și vraja din chemare?!

Privindu-te, chiar sângerând, sunt mire –

Mireasă mi-i serafica-ți culoare.

.

Parfumul tău – asemenea,-n uimire –

Mă-nvăluie, sedus de sfânta-ți boare.

Cum oare nasc în tine, trandafire,

Și spinul crud, și vraja din chemare?!

.

Străpuns de spin, aș arde în iubire,

Primind însă în schimb, fecioară floare,

Prinos din taina ta de la-ntocmire.

Și iar te-ntreb de daruri, în mirare:

Cum oare nasc în tine, trandafire?!

[gabriel cristea]

Domnule Gheorghe Pârlea, Sor Juana Inés de la Cruz a

trăit prin secolul XVII. A fost o erudită și chiar a scris poezii de iubire, în ciuda faptului că era călugăriță. Cred că nici în Mexic nu știe multă lume de ea, așa că nu vă faceți probleme! :)  Iată poezia tradusă ad-hoc de mine: 

Unui trandafir

de Sor Juana Inés de la Cruz 

Sfânt trandafir ce-n liniștea culturii

Ești cu al tău parfum-delicatețe

Magistru-mpurpurat de frumusețe,

Memoria zăpezilor splendorii.

Umană-arhitectură de-amăgire,

Exemplu zadarnic de blândețe, 

Natura ți-a sortit cu gentilețe

Și leagănul, și trista adormire. 

Câtă trufie-n juru-ți și-ngâmfare

Eși snob și riști să mori într-un dispreț,

Încovoiat și fără de culoare. 

Ființa ta  dă semne de îngheț! 

Un doct deces  și-o viață-ngrozitoare,

trăind te amăgești, murind înveți. 

 

traducere - g. Cristea 

[Gheorghe Pârlea]

Încântat și onorat, Dna Ada Nemescu, Dle Gabriel Cristea, Dna Vasilisia Lazăr, să știu că ați fost cititorii exercițiului meu poetic, fie si din obligația asumată ca editori. Dle, Gabriel, dvs. făcând-o în afara genului de obligație amintit, vă remarc neîngrădirea generozitătii care vă e caracteristică. Desigur, suport greu disconfortul jenei de a nu cunoaște poezia poetei mexicane, pe care, presupun, ați coborât-o de pe înaltu-i soclu, ca să-mi onorați mie, prin comparare,  modestele-mi versuri. Profund îndatorat!

[Vasilisia Lazăr]

Să nu uităm că, pentru fiecare spin, avem o floare. Mi-ați adus aminte de o poezie pe care am recitat-o la o serbare când eram în clasa a IV-a. Și acum o știu. Iar ceea ce spune Coșbuc în final mi-a rămas adânc gravat în suflet. Frumos rondelul! Ada, n-am înțeles. Care dialog?

Legenda trandafirilor

[gabriel cristea]

Un frumos și contemplativ tablou liric, în stilul clasic al poetei mexicance Sor Juana Inés de la Cruz, o exponentă a Epocii de Aur a literaturii spaniole. Poezia dvs. mi-aduce aminte de poezia Juanei Inés de la Cruz, intitulată ,,A una rosa" (Unui trandafir). Felicitări! 

[Ada Nemescu]

Ce dialog! 

Ca doi spadasini  eleganți, cu mănuși albe, într-un duel al cuvintelor...

Răspunsurile trandafirului le-am intuit cu fantezie...

Să-mi placă mie, aDa