Tramvaiul 63

[ELENA AGIU-NEACSU]

Mare gălăgie, mare, în tramvaiul 63;
Chit că sunt cu masca la gură,
călătorii parcă se iau la întrecere care vorbeşte mai tare;
Şi se pare că toată lumea cunoaşte pe toată lumea,
deşi unii locuiesc în Titan, alţii-n Berceni, Ferentari
şi-s veniţi de te miri unde.

O femeie între două vârste aduce-n discuţie „moda”,
- un subiect delicat, căci vizibil se îmbracă de la Second Hand;
alta blestemă Sars-ul, că nu mai poate merge la coafor
şi pe bună dreptate, că-i ciufulită ca dracu’;
o bătrână dictează convingător unei tinere o reţetă de zacuscă;
(„Chiar, se cade să îţi strici frumuseţe de manichiură
azi, când galantarele gem de bunătăţi?” îşi zice ea,
în timp ce răsuceşte cu nerăbdare-n palmă o ţigară
(coboară, desigur, curând, poate chiar la staţia următoare).

Nici cu bărbaţii nu mi-e ruşine;
Unul smead înjură de mama focului arbitrii şi Covidul.
„Noi avem cea mai buna echipă din lume,
arbitrajul e vinovat c-am pierdut pe linie, să fim înţeleşi!”
„Şi aşa a fost dintotdeauna”, decretează altul
cu mustaţa-ngălbenită de tutun.

Cobor la prima! Ce noroc!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Aveți dreptate. Vă mulțumesc.

[Valeria Merca]

O scenă desprinsă din cotidian. Acest text cred că s-ar încadra mai curând la rubrica Umor și epigrame.

[Ada Nemescu]

Sincer, cu toată bunăvoinţa... ce se vrea a fi?

dacă era o proză umoristico-sarcastică, ar fi trebuit să fie plasată altundeva şi redactată conform. 

În nici un caz nu este un poem, poezie, nu are strop de fior, aşa simt!

cred că trebuie revenit pe text şi plasat corespunzător.

aDa