timpul meu stă pe-un perete
ca un elveţian la porţile Vaticanului
până mai ieri am crezut că e prietenul meu cel mai bun
doar am împărţit cu el prima respiraţie
primul cuvânt
chiar şi prima iubire
cam tot ce am fost şi am avut
dar crucile crescute pe pieptul meu
mă fac acum să cred cu totul altceva
poate fiul meu cu aripi mai lungi decât ale mele
va zbura cândva peste zidurile lui tot mai înalte
Adaugă un comentariu
dar crucile crescute pe pieptul meu
mă fac acum să cred cu totul altceva
Nu-ți fă vise ca să nu ai parte de dezamăgiri!
Poezie cu valoare.
da Coza
multumesc tuturor!
Timpul cu trecerea lui ireversibilă complotează împotrivia dorinţelor, dă naştere unei rătăciri sordide, uneori. Durata lui naşte revoltă, furia că nu am realizat cât ne-am propus. Şi atunci sperăm ca urmaşii să realizele în locul nostru.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Aspiratie perpetua. Toata admitratia!
reverenta!
to be:)
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE