motto:
în ziua aceea soarele îmi va fi roșu
cântecul lebedei mă va legăna rotund
ca o împlinire
cine-mi ești să mă dai afară din mine
și de ce m-ai renaște din pântecul tău
.................................................................
și acum îți port parfumul sărutului
prin buzunarele minții
pe străzi obosite de pași
mirosul iubirii tale încrezute
plutește flegamtic în fiecare ungher din mine
e ora 900
nici un cocoș nu-mi mai țipă lumina
te bâjbâi doar surd de durere
prin toate paturile aruncate de contemporani la tomberon
un joc pervers claustrofobic
fără ași pe mânecă
cu glonț și pe țeava saxofonistului de jazz
mă tem să respir
să-mi umplu plămânii plictisiți
cu tine până la refuz
să trăiesc nici nu încape vorbă
strigă-mă
cheamă-mă
minte-mă
ucide-mă iubito
dar fă-o în felul tău
iubește-mă mortal
Adaugă un comentariu
Posedat de iubire! Frumos!
Ne-mpădureşte viaţa exact cu ceea ce-i permitem noi! Şi doar noi putem amuţi cântecul cocoşului!... Poate părea stupid dar, dar vinul împărtăşaniei noi ni l-am turnat în cupă! De-i oţetit, unde-am rătăcit via?... Drag, Gerra
Visul din calmul apusului, întinde voalul transparent spre roua dimineţilor senine, aruncă năvodul ispitelor din sufletul hărţuit peste o lume mohorâtă, pierde cărarea ameţitoare, transformând totul în dorinţă.
Încântător!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE