nu mai avem nimic a ne mai spune
străini, frustraţi, prin jumătăţi de lume,
ne furişăm stupizi, fără speranţă
tot căutând în beznă o dimineaţă...
nimic din ce a fost nu va să fie ,
chiar de ni-s sufletele triste şi stinghere
chiar de-am lipi iubirea ruptă
mereu ne vom izbi doar de himere…
vom naviga prin amintiri, haotic
și lacrimi obosite vom ascunde
vom mai zâmbi, aşa, estetic
iar noaptea vom urla în perne…
uita-vom totuși ce-am fost odată
un trup şi-un suflet laolaltă ,
de jurămintele eternului mereu,
adio tu, adio eu
Adaugă un comentariu
Mesaj clar. De revăzut.
Cu drag,
Dacă la titlu adăugai, în paranteză, ciornă, poeziei nu i se puteau aduce reproșuri, și era acceptată așa cum e acum. Citind-o, am avut senzația că parcurg un bruion.
Cu stimă,
da Coza
Popas placut aici "la moartea unei iubiri".
Cu prietenie,
Puiu
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE