Timpul oprit între văluri de ceață

[Corneliu Neagu]

Odată cu seara venită-n tăcere,

un dor rătăcit se întoarce-napoi,

ajunge călare pe rime stinghere

găsite-n poeme vorbind despre noi.

.

Iar noaptea ce cade din cer deodată   

aduce și visul, din vastul deșert,

pe ample ecouri venind laolaltă

cu note plecate din magic concert. 

 

O muză celestă, oprită aproape,

cu vorbe vrăjte mă-aduce-n delir,

dispare apoi, rătăcind peste ape,

lăsându-mi în sânge vrăjit elixir.

 

O caut cu dorul la margini de oază,

când duhul tăcerii coboară din cer,

iar razele lunii sub dune se-așează

pe calea bătută de gândul stingher.

 

O lacrimă grea se oprește pe față,

legenda vorbește întruna de noi,

iar timpul oprit între văluri ceață

ar vrea să te-aducă, acum, înapoi.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu prietenie, stimate coleg de condei Petruț Dan, pentru acest comentariu elegant! Onorat!

[petrut dan]

 O constantă în poemele dvs  dragostea ca temă și motiv de scriere pe care o apreciez ca pe un ''magic concert'' de care m-am bucurat lăsându-mă în voia lui și a versurilor frumos ticluite!) Cu prețuire!)