TEVELIZOR MURIND exerciţiu parodic după IUBIRE MURIBUNDĂ de Camelia Ardelean

[Ionel Mony Constantin]

IUBIRE MURIBUNDĂ                                                                         TEVELIZOR MURIND

Camelia Ardelean                                                                                      Ionel Mony Constantin

Azi m-am izbit de vocea ta cea rece                        Azi am mâncat din nou doar hrană rece
Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi,                            Să pot să pun de-o parte câţiva lei
Prin ochii tăi o lună neagră trece                              Pe sticla ta o lună neagră trece
Și-un uragan se zbate-n amândoi.                             Iar noi tăcem blocaţi în faţa ei.

Mă năpădesc dramatice vedenii:                                Închis cu tine singuri în odaie
Pe chipul tău săpate-s răni adânci.                            Eu unicul companion fidel
Escaladez pierdutele domenii                                    Mă anunţai că mâine va fi ploaie
Ale iubirii-ascunse printre stânci.                             Şi-n nordul ţării ninge mărunţel.

Înfășurată-n pletele de ploaie,                                 Mi-ai oferit dramatice vedenii
Te urmăresc, ca un spion fidel,                                 Am  învăţat să aflu lucruri noi
Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie,                               Escaladând ascunsele domenii
Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel.                       Din Honolulu până la Pleşcoi.

Aș vrea să sparg tăcerea ce mă doare,                     Aş vrea să rup tăcerea ce mă doare
Cu ea-mpreună,-al tău orgoliu crud,                         Şi glasul tău din nou să îl aud
Să smulg din beznă patima ce-ți moare,                     Zadarnic „butonez” în disperare
Să-mbrac în lacrimi stinse al ei nud.                         Când buzunarul meu rămâne nud.

Dar mă gândesc că totu-ar fi zadarnic,                      Îmi mai rămâne încă o speranţă
Mizând pe-aportul tău de altruist.                             Că poate voi găsi un altruist
De ringul sorții m-aș zdrobi amarnic,                          Să te repare-n ultimă instanţă,
Mai bine uită-ndată că exist!                                     Pe gratis, altfel simt că nu rezist!

[Ion Lazăr da Coza]

Umor subtil. Citit cu plăcere.

da Coza

[Camelia Ardelean]

:-)) Cu riscul să mă repet: foarte tare!!! M-am amuzat copios! Mă simt onorată că ați scris o parodie la una din poeziile mele! Felicitări și... un mare LIKE, pe care nu pot să vi-l dau la propriu din motive tehnice!

PS: N-o să credeți, dar azi-noapte am visat cu dvs., culmea, și vă ziceam ceva de genul: "Eram curioasă cu ce ne mai surprindeți!" Acum am văzut! Chiar m-ați surprins, într-un mod extrem de plăcut! :-) Mulțumesc frumos!!

[Sofia Sincă]

Frumos! Umor, detașare ironică și distractivă de la ideea poeziei de bază.

Am citit cu deosebită plăcere.

Sofy