Te-aș iubi în rătăcirile mele,
În spațiul adormit în pruncie
Și într-o rugă rostită spre stele
M-aș răstigni să-ți fiu veșnicie!
Temniţa fantasmelor mele să-mi fii,
Mi-ar fi de-ajuns fereastră să te ştiu;
Să-mi luminezi nopţile mele târzii,
Iar eu întregul univers să-ţi fiu!
Te-aș iubi printre ploile de raze
Ce ar curge peste-al meu răsărit
Împodobindu-ți cu zeci de topaze
Lacrimile unui trist asfinţit.
Un vis se zidește în inima mea
Precum un miraj ce prinde contur,
Tu rămâi o rază de lună, o stea
Ce luminezi un pământ prematur!
Dar te-aș iubi răscolind infinitul
Sfărâmat de o ploaie de stele,
Iar în cale de mi-ar sta tot granitul
N-ar opri rătăcirile mele!
Adaugă un comentariu
Bine intuit, d-na Zaharia! Mulţumesc frumos!
Mulţumesc de popas şi aprecierea imaginilor, d-le Alexandru!
O stea
Ce luminezi un pământ prematur!
poate fi legătura dintre lut și setea de lumină:)
Sunt și imagini frumoase: te-aș iubi răscolind infinitul...
Perseverenţa, d-na Cîmpeanu, ştiţi prea bine că nu se produce instant, dar cu răbdarea timpului se poate reuşi.
Mulţumesc frumos de semn!
De când ne ştim tendinţa a fost de urcare, de zbor deşi uneori pentru a face saltul e necesar să mai şi cobori.
Toată stima, d-le Lazăr!
Văd un potenţial în această poezie dar şi anumite amănunte care trădează nerafinarea suficientă a versurilor.
Să-mi luminezi nopţile mele târzii.
Temniţa fantasmelor mele să-mi fii,
Împodobindu-ți cu zeci de topaze
Din moment ce aţi folosit adjectivul posesiv, nu mai era necesar dativul etic, complementul indirect din interiorul conjunctivului prezent, e redundant. Era suficient şi mai elegant împodobind cu zeci de topaze.
Cam excesivă folosirea verbului a fi, tu să fii, eu să fiu.
Sigur că e un abuz de motive romantice: rază, stea, ploaie de stele. Se simte şi patetismul cam demodat. Dar remarc grija pentru rimă, pentru păstrarea ritmului trohaic, pentru masura de 10-11 silabe. Nu se pot regla toate deodată. Perseveraţi cu mai mare atenţie la motivele poetice şi la mesaj.
Poezia de mai jos confirmă un verset din Biblie - Nimic nu-i nou sub soare! - dar hai, dragă d-le C.Titi Nechita, să punem/urcăm o treaptă, ci nu să coborâm/dărâmăm prin adamism!
,,Nebun e cel ce crede cu tărie
Că nimeni altul n-a mai fost
Să simtă, să viseze şi să scrie
O tălmăcire de cuvinte fără rost!
Toate îşi au un rost al lor,
Iar timpul judeca-va înţelesul;
Va fi cuvântul val sau nor,
Ori doar o formă de aţi spune păsul?!
Mereu cavântul fi-va început
Aşa cum spune-o vorbă veche…
Toate prin el s-au conceput
Întru fiinţa noastră nepereche!"
Mulţumesc frumos tuturor, d-na Sofia, d-ul Lazăr , d-na Marinov, pentru popas şi consemnări !
Mărunțișuri... Prea multe stele, încât nici bolta cerească nu le are, prea mult patetic. Exagerat, fapt care nu face altceva decât descoperă vocabularul sărăcăcios. Și, vechea boală: schimbarea ritmului pe parcursul poeziei.
Însă, se remarcă tenacitatea ta, dorința de a reuși.
Succes!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE