cuvântul exprimă o flexibilitate spontană
ca o praștie lovește
uriașii de sticlă
în nisipul
pe care fetița îl măsoară
câteva clipe
calculate în pași
îi par
bunicului ca niște
gropițe
pe-obrajii
povestilor necitite
o lacrimă cade
săpând în pieptul deschis
un tatuaj incolor
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Mihaela!
frumos!
Vă mulțumesc frumos!
Revin cu aceeași observație:
îi par
bunicului ca niște
gropițe
Abscons, dar plăcut.
Tatuajul incolor al unor trăiri complexe poate să aducă cititorul în sfera poeziei moderne, cu condiţia eliminării părţii descriptive.
J' Arrive!
Imagini interesante, dar prin prea multă criptare ajungi să spui nimic.
da Coza
Mic și alambicat... cel puțin pentru mine. Fiecare unitate (strofă) se referă la altceva: prima - la cuvântul ce lovește necruțător, a doua - la timp, iar a treia - la copilăria pierdută... uneori.
Însă, poate că toate au lăsat acest tatuaj incolor.
Am citit,
Sofi
...
o lacrimă cade
săpând în pieptul deschis
un tatuaj incolor - un final cu un mesaj care mi-a mers la suflet... din postura de bunică. :)
În s2 aș renunța la ca din fragmentul îi par
bunicului ca niște
gropițe
Am citit cu plăcere.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE