Tanka (XXII)

[Ion Lazăr da Coza]

Trestie-n flăcări

Mânzul nechează în ţarc

Mirosind fumul

 

Să nu iau calea bălţii

Mă aţine-un gângurit

[Ion Lazăr da Coza]

Excelentă interpretarea ta, Dragoş!

Mulţumiri,

[Ion Lazăr da Coza]

Mă bucură faptul că ai remarcat subducția dintre cele două fraze, Elena Mititelu!

Drag, 

[Ion Lazăr da Coza]

Încâtat de popas, C.Titi Nechita!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Eu aş interpreta fraza superioară ca un tablou al deteriorării, al eludării normelor fireşti şi morale, totuşi, aici găsim viaţa prin mânzul care nechează. În fraza inferioară, balta, simbol al materiei primordiale, marchează starea precară de unde poate răsări viaţa, dar de unde poate începe dezagregarea, moartea, un spaţiu necosmicizat, înainte de bine şi rău. Speranţa vine din acel gângurit care îl aţine pe poet. Asta înseamnă că încă mai există speranţa. Nota scriiturii tale, o interpretez eu, este un amestec al unei stări pesimiste dar în care îşi are izvorul şi nota optimistă. 

Nu ştiu dacă am fost aproape sau departe de ceea ce ai vrut să sugerezi cititorului, însă, eu aşa am interpretat poezia ta... şi mi-a plăcut, în special esenţa românească pe care o întrevăd, specificul românesc al sufletului poetic, ansamblul de trăiri şi sentimente specifice.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumiri, Mihaela, pentru popas!

[Ion Lazăr da Coza]

M-aș bucura, Ana, să fie făr' de cusur, însă...

Drag,

[Elena Mititelu]

Minunat! Interesantă trecerea de la kami la shimo pentru a da profunzime poemului!

Felicitări din tot sufletul!

[C.Titi Nechita]

Frumos întru meditație!

[Ion Lazăr da Coza]

La câte nedreptăți în lumea asta, mai că-ți vine să iei calea bălții...

Mulțumesc, Valeria, pentru generosul comentariu.

Drag,

[Mihaela Popa]

frumos!