Tangoul

[Corneliu Neagu]

Răscolind tăcerea, lungile ecouri,

pe la miezul nopții, se întorc din nou

să-mi redeseneze magice tablouri

din intimitatea unui vechi tangou.

Era o tavernă cu ferestre scunde,

noi dansam tangoul fără spectatori,

muzica viorii ne purta oriunde

trupurile noastre se-mbătau cu flori.

 

Flori de iasomie din grădini uitate

pe un ţărm de mare fără început,

care mai păstrează ludice păcate

din iubiri rămase pe un colț de lut.

Flori de mirt aduse de pe mal de râuri,

la apus de soare, să le-avem în pat,

sau la cingătoare, să ne facem brâuri

care să ne scape de un vechi păcat.

 

Am comis păcatul seara pe răcoare,

la-nceput de vară, pe un pat cu flori,

visurile noastre, smulse din izvoare,

ne duceau departe, dincolo de nori.

Ne curgea prin sânge râu cu apă vie,  

setea de iubire ne-arunca-n delir,

trupurile goale, adâncite-n vrie,

din adâncul nopții sorbeau elixir.

 

Astăzi doar ecouri se întorc, fragile,

să ne-aducă-n taină încă un tablou,

cu miresme sacre-n cântec de sibile

regăsite astăzi într-un alt tangou.

Lunga neuitare retrezește-ndată

doruri revenite-n margine de vis

unde tu, iubito, din trecut plecată,

îmi aduci în suflet magic paradis.

 

 

 

 

 

 

 

 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un tablou magic de iubire!

[Capatana Nicolae]

Superb !!! Felicitari !!!

[Dinca Valerian]

Romantic incorijibil. Frumoasa atmosfera. Am rezonat.