tăcerile noastre

[Mirela Grigore]

picură dorul pe pervazul așteptării

când tăcerea ta curge în ecoul unei chemări

privirea valsează

zâmbetul cutreieră tărâmuri noi

mâna pictează lumina nopții

iar nerostirile noastre aștern

cea mai frumoasă poveste de iubire

fără cuvinte

fără strigătul temerilor

fără urletul zilei rostogolit peste noi ca un tăvălug

ne desenăm dimineți în suflet

ne prindem amiezi la cingătoare

iar din nopți ne facem scară spre Paradis

am culcat cuvintele în matricea sufletului

am redus la tăcere zgomotul zilei

iar simțirea înflorește poemul iubirii

[Sofia Sincă]

Cuvântul înflorit, uşor misterios, strălucitor în iubirea pe care o invoci. Figuri de stil armonizate formează un poem de dragoste frumos.

Cu apreciere,

Sofi