Sunt o căsuță de lemn

[Mihaela Hură]

Sunt o căsuță de lemn,

pitită la poale de munte.

Am ferestre

(puțin aburite uneori), 

prin care se vede în mine.

Am și ușă,

(câteodată închisă),

prin care se poate intra,

 fără mari ocolișuri,

în sufletul meu.

Pe acoperișul verde

mi s-au așezat toate zăpezile, 

din care atârnă țurțurii,

mai mari și mai mici,

ai iernilor trecute.

Din ei

mai picură, din când în când,

câte-o amintire.

Mă-mprejmuiește un gard,

care îmi păzește avutul -

și inima, și mintea,

și toate celelalte

ale mele.

Prin câteva spărturi,

gardul meu trimite-afară

fărâme ale lumii mele :

cioburi de curcubeu, zdrențe de întuneric,

ecouri de zâmbet, petale și spini -

frânturi de orice.

Hornul albastru,

(cu fața spre norii tot mai deși),

 slobozește toate suspinele și râsetele

care mi-au populat vreodată căminul.

Copacii din ograda mea

par să fie din ce în ce mai mulți

și pe brațele lor

sclipesc orologii de argint

care arată, toate, ore diferite

ale timpului meu.

Iarba,

(care îmi acoperea curtea

dintr-un capăt în altul),

sărută pe alocuri zăpada,

dar niciuna nu-i răpește

celeilalte culoarea.

Chiar acum, uitându-mă atent

prin toate ferestrele mele,

am văzut ceva

care-a făcut zăpada de pe acoperișul meu

să înceapă să se topească.

Am văzut în curtea mea ghiocei .

 

[Mihaela Hură]

Și lipsa de concizie poate face parte din stilul cuiva, mai ales în literatură. Mulțumesc, domnule da Coza!

[Mihaela Hură]

Doamnă Militaru, sunt încântată și mulțumesc frumos! :):)

[Mihaela Hură]

Mulțumesc, doamnă Sincă!

[Mihaela Hură]

Mulțumesc frumos, doamnă Zaharia și mă bucur mult pentru că v-ați regăsit în gândurile mele!

[Ion Lazăr da Coza]

Aici ești poetă, Mihaela Hură, și ar trebui ca drăguța de concizie să nu-ți fie străină.

Drag,

da Coza

[Corina Militaru]

Eu am simțit armonia și pacea din căsuta ta. :) 

[Sofia Sincă]

Un poem poveste, cuminte, corect scris. Cum poate fi altfel? Însă îi lipseşte fiorul liric. Mesajul, transbordarea sufletului într-o căsuţă modestă, zugrăvită cu romantism, face din text o poveste comparativă, bună de luat pilde, înclinat mai mult spre epic şi punctat aproape la liniuţă. Un stil probabil.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[gina zaharia]

Veritabilă căsuță! Am zărit-o de ieri, însă astăzi mi-am făcut timp să privesc și eu pe fereastra ei. M-am regăsit în frânturi de orice.

Admirație!

[Mihaela Hură]

Sunt profesoară de română, concizia nu este punctul meu forte. Mulțumesc, doamnă Boboc!

[Mihaela Roxana Boboc]

Sunt o căsuță de lemn,

pitită la poale de munte.

Am ferestre

(puțin aburite uneori), 

prin care se vede în mine.

Apoi se mai diluează mesajul. Aș fi văzut acest poem mai concentrat, după un început atât de promițător.