sunt doar un punct

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

 

zâmbet în privirile-nghețate de o lume plutitoare

pe cerul senin secundele au adormit

și  tu îmi atingi mâna

să  simt durerea ce-mi strivește visele

 

sufletul  pătruns de gânduri

stoarce lacrimi interzise

 

 pe altarul nopții mă strecor

ca într-o rugăciune lângă firele de iarbă

în taină le șoptescc,

cu inima pulsând în ghimpi emotivi,

caut  ancora de lumină într-un univers pierdut

 

sunt  doar un punct în albastrul infinit.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru atentia acordată, Ada.

[Ada Nemescu]

Am recitit confesiunea ta - sunt doar un punct - 

Dar în final, punctul în sine este el însuși un univers.

*pe altarul nopții * cauți *ancora de lumină * într-o lume plutitoare... zbuciumul omenesc, sufletesc, surprins în deplina sinceritate

cu deplină înțelegere, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, Munteanu Manuela.

[Manuela Munteanu]

,,sufletul pătruns de gânduri

stoarce lacrimi interzise"

O semantică realistă și încântător de bine conturată.