Sunt…
o parte din el
ramă de urdiniş
în gustul pelinului
zilnic mă arde căldura-i
ce-mi curge prin izvorul înflăcărat
i-am închis în mine
fluturaşii
să construiască vitralii cu-ai mei
din rădăcini am păstrat
lacrima curată
să-mi răcoresc
grija de mladă
am făcut un pact
până la pământ
de va-ncerca
cu boabele-i de rouă
sărutul altei flori
ascunsă-n
liniştea şi furtuna sufletului
voi sorbi păcatul
învelindu-l cu veşminte
de curcubeu
şi seminţe de lumină
să-mi duc suspinul spre izbândă
uitând de coastă…
Adaugă un comentariu
Luminiţa, Mihai, mulţumesc pentru semnul de trecere!
Gabriela, mulţumesc pentru perceperea mesajului într-un comentariu deosebit!
Lisia, mă bucur că ţi-a plăcut! Mulţumesc!
Sofy, mulţumesc, voi reveni supra textului cât de curând!
Cu mare drag de trecere!
elena
Mulţumesc, da Coza!
Elena
Imbracam pacatul in curcubeu si seminte de lumina , apoi devenim oameni.Altfel am fi sfinti! Frumos!
Frumos. Metafore deosebite.
Puţin cam explicit mai ales prima parte. Apoi e poezie.
Am citit cu plăcere, Sofy!
Oarecum, interesant.
da Coza
Mulţumesc, Mihaela! Trebuie să mai uităm de coastă din când în când!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE