Suflet de copil

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

dornic de iubire,
a murit leul din mine

așteptând ca mama 

să-mi aline un dor nebun

dor ce mă aprinde ca pe o văpaie

și mă aruncă-n închisoarea gândurilor sale

cu inima însângerată lupt 

să opresc ploaia lacrimilor,

mă revolt pe neputința vârstei

sunt copil solitar și rece

iubirea mă sufocă,

încerc să o ascund, să uit…

fiecare zâmbet adâncește 

rana segregării în trecut

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, Adelina Labic!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, Gabriel Cristea! Apreciez.

[Adelina Labic]

Am zărit copilul din sufletul unui adult, abandonat și mereu în așteptare. Frumos!

[gabriel cristea]

Răzbate o rază ce refuză să se stingă...și e frumos!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mărturisesc că  sentimentele transmise de poezie, le-am  citit printre lacrimi în ochii  unui  copil părăsit de părinți, fiind lăsat în grija bunicii materne. Ar fi multe de spus.

Mulțumesc pentru răspunsurile sincere.

[Valeria Merca]

Un text promițător, însă atât de cuminte! Să evitam, pe cât posibil, expresiile comune. 

[Sofia Sincă]

Un copil apăsat de lucruri mari.Pentru un copil  mi se par sentimente cam astrigente... Nu știu de care parte să trec: de cea a maturului ce-și lamentează copilăria sau a copilului Gavroche.

Însă gusturile nu se discută.

Interesant.

Sofi