Două umbre

[Ada77]

Aș vrea să pot da timpul înapoi,

La ziua-n care-am renunțat la noi.

Poate-aș face totul diferit,

Să-ți spun că te iubesc, nu "te-am iubit".

A fost iubire sau a fost un joc,

Sau poate doar o lipsă de noroc.

Ne-am întâlnit devreme sau târziu, 

Dar n-am fost eu ce trebuia să fiu.

De-aș fi avut atunci mai mult curaj

Să nu cred că e totul doar miraj,

Să știu că dorul nu-i fără sfârșit 

Și că-ntr-o zi noi ne-am fi regăsit. 

Aș fi crezut în tine și-n iubire,

În stelele ce-ardeau în nemurire,

În visele pe care le aveam,

În tot ce împreună noi speram.

Am vrut să uit de tine și de noi,

Credeam că e ușor și fără ploi,

Dar mai târziu , cu gândul rătăcit, 

Am înțeles că doar tu m-ai iubit.

Acum te mai găsesc prin visul meu,

Și uneori mă-ntreb de ce-am fost eu,

De ce nu m-ai întors din al meu drum,

Ce-a fost atunci, ce ar mai fi acum?

Rămânem două umbre în trecut,

Tu - visul meu pe care l-am pierdut.

Iar eu am înțeles, dar prea târziu,

Că nu mai sunt ce ai fi vrut sa-ți fiu.

[Ada77]

Va mulțumesc din suflet pentru comentariu, dna Ada Nemescu! Primvara minunata va doresc și eu!🍀☀️🌝

[Ada Nemescu]

Reproșuri dureroase se-ntorc fără vreun rost

Ce-a fost, a fost trăire, chiar dacă are-un cost

Tardivă e tristețea cu granițe subțiri

Privește spre lumină, nu-ți mai aduce vini...🫠

Plăcută poezia,  aDa

Primăvară frumoasă 🍀