Străinul

[Mitică Horlaci]

 

Mă năpădesc de-afară gândirile absurde, 

Prin mine doar străinul pășește încruntat, 

Cu ochii în țărâna cuvintelor se-ascunde 

Când prin fereastra clipei se pierde ce-am visat.

Cuvântul înnegrește o logică fugară, 

Împovărat s-arate al drumului cavou, 

Mușcând cu disperare din lumea mea murdară 

Un vis, o frământare, un glas fără ecou. 

Nu-mi anulez sentința speranțelor spre care 

Am construit o punte necunoscută, dar

Când trupul meu va arde în mii de felinare 

A lumii nebunie să urle în zadar.

Și dacă-n astă viață din temniță străinul 

Se tânguie și-mi cere trecutul înapoi, 

Din cupa blestemată voi înghiți veninul, 

Pământul să ne strângă la sânu-i pe-amandoi. 

Și dacă fără mine e liniste-ntre maluri, 

Și groaza, și furtuna sunt un coșmar uitat, 

Înseamnă că destinul îmi este șters de valuri 

Și am adus lumină prin faptul c-am plecat.

[Mitică Horlaci]

Nu sunteți corectă în comentariile pe care le faceți de ceva timp! Mulțumesc pentru trecere! 

[Sofia Sincă]

Străin în tine însuți sau undeva, unde simți că nu-ți este locul. Mesaj comun, dar efectul dorit nu s-a realizat din motive tehnice. Versuri defectuoase, multe substantive articulate cu articol hotărât când ar fi fost mai bine fără, ritm șchiopătat, rime potrivite doar pentru a fi.

Ex: Mă năpădesc de-afară gândirile absurde, - era mai corect, Mă năpădesc de-afară gândiri absurde, 

Cuvântul înnegrește o logică fugară,- Cuvânt ce înnegrește o logică fugară, ș.a.m.d.

Mai este mult de lucru la această poezie.

Sofi